Legenda anotimpurilor

Legenda spune ca Dumnezeu, dupa ce a zidit lumea, cerul si pamantul, dupa ce a creat toate vietatile, s-a gandit sa le dea un rost si celor patru fiice ale anului,

- Voi sunteti cele patru fiice ale anului, grai Dumne-zeu, cand surorile s-au asezat smerite inaintea sa. Sa imi amin-titi ce nume v-am dat voua, data trecuta?

- Eu sunt sora cea mare si m-ai botezat Iarna.

- Mie mi-ai dat numele Toamna, Doamne, si sunt a doua fiica a anului.

- Iar pe mine m-ai numit Vara si sunt a treia sora.

- Eu sunt mezina, Doamne! Ma numesc Primavara.

Dumnezeu le privi cu bunatate si apoi le zise:

- Poruncesc sa se imparta cele douasprezece luni ale anului in parti egale, urmand ca fiecare dintre voi sa ia cate o parte.

Auzind acestea, fiica cea mare, Iarna, se intuneca la fata si vorbi cu indrazneala:

- Doamne, eu sunt fiica cea mare si, avand drepturile primului nascut, trebuie sa primesc partea cea mai mare din mostenire.

Atunci, Dumnezeu se incrunta si hotari sa imparta celor patru surori lunile anului, dupa firea fiecareia.

Asa ca Iarna, fiind atat de rea si de imbufnata, primi lunile cele mai reci, urate si posomorate: decembrie, ianuarie si februarie.

Toamnei ii darui lunile cele mai bogate: septembrie, octombrie si noiembrie. Insa, dupa cum stiti, Dumnezeu ii dadu tot atata tristete, cata bogatie, deoarece nici Toamna nu se aratase total multumita la imparteala.

Cele doua surori mai mici, Vara si Primavara, fiind cele mai bune, mai blande, mai cuminti si mai multumite de ce le-a dat Domnul, au avut norocul de cele mai frumoase luni. Vara a primit lunile iunie, iulie si august, iar Primavara martie, aprilie si mai.

Tot atunci a hotarat Dumnezeu ca Primavara sa vina dupa Iarna, ca sa se vada bunatatea si frumusetea celei dintai, fata de rautatea si uratenia celei de-a doua. Asa ca, Primavara este atat de asteptata de catre oameni, mai ales de catre copii. Iar Dumnezeu a facut ca vestitorul primaverii, cintezoiul, sa cante in lunile in care reinvie natura asa: Ti-ti vara, ti-ti vara , Hai copii , la joc afara!

Citeste - Legenda anotimpurilor

Legenda Toamnei

Demult, demult, in negura timpului, pamantul era stapanit de spiritele naturii. Acestea umblau libere si traiau intr-o armonie perfecta. Fiinte, animale, plante, fenomene ale naturii, toate isi foloseau puterile pentru a face lumea mai frumoasa. Magia domnea in aceasta lume.Aici traia si Tatal Anotimpurilor impreuna cu cele patru fiice ale sale: Primavara, Vara, Toamna si Iarna. Neastamparate si incredibil de frumoase, alergau zi de zi de colo colo aducand zambete pe fetele tuturor. Fiecare dintre ele avea cate un har aparte. Primavara vedea cu flori si o explozie de culori. Vara cu grane manoase si multa bucurie. Toamna cu roade gustoase si culori pastelate. Iar Iarna, cu o explozie de alb si multa liniste.Intr-una din zile, hoinarind pe dealuri Toamna a vazut Soarele. Si a ramas tare uimita de frumusetea si stralucirea lui. In acel moment a incoltit in gandul ei dorinta de a fi mai frumoasa si mai iubita decat Soarele. Oricat de mult au incercat batranul tata si surorile ei sa o convinga ca nu are nici un motiv sa fie nemultumita, Toamna era din ce in ce mai posomorata. Daca inainte era plina de voiosie acum era melancolica si trista.Intr-o dimineata, inainte de a se trezi toata lumea, Toamna a plecat de la casa ei. A mers ea ce a mers, cu gandul de a ajunge pe cel mai inalt munte. Planuia sa fure Soarele de pe bolta cereasca si sa-l ascunda in haul unei pesteri. Doar ca urcusul ei era din ce in ce mai greu. Vantul a aflat de gandurile ei si de acum el sufla si le spunea tuturor despre intentia Toamnei. Toti erau infiorati si cutremurati de asa o stire. Era prima data cand se intampla asa ceva in lumea lor.Zanele padurii au hotarat sa prinda fata si o sa bage intr-o cusca. Zis si facut. Toamna a fost prinsa. Oricat ea incercat ea sa se zbata zanele au prins-o. Urma acum sa fie judecata. Soarele a aflat si el ce i se pregatea. Si a fost tare suparat. Doar rugamintile tatalui Toamnei l-au induplecat sa nu-i pedepseasca pe toti pentru nesabuinta Toamnei. Lumea s-a schimbat de atunci. Echilibrul a fost zdruncinat si de atunci familia batranului Anotimp a fost destramata. Fiecare dintre fete urma sa calatoareasca singura prin lume cate trei luni si sa aduca oamenilor cate ceva din harurile lor.De atunci, in Septembrie, an de an, Soarele isi intoarce fata. Astfel, copacii si lumea plantelor mor pentru a renaste in primavara cand Soarele se reintoarce. Toamna vine melancolica si trista, gandindu-se inca la ceea ce a vrut sa faca. A pastrat inca roadele bogate dar tot ea aduce si vanturi si ploi infrigurate.

Citeste - Legenda Toamnei

Legenda Margaretei

Legenda spune ca Margareta era o printesa deosebit de frumoasa, care fusese promisa la nastere Imparatului Florilor. La vârsta de 16 ani, Margareta se indragosteste insa de un print nespus de frumos si viteaz. Cei doi se iubesc si planuiesc sa fuga impreuna pentru a se putea casatori si pentru a scapa de promisiunea facuta Imparatului Florilor. Acesta din urma afla insa despre intentiile indragostitilor si il provoaca pe print la duel. Cei doi se bat in sabii si palose trei zile si trei nopti si in final printul este ucis. Speriata si indurerata, Margareta fuge in munti, iar Imparatul Florilor merge pe urmele ei. Dându-si seama ca nu are scapare, Margareta se roaga, plângând, sa moara mai bine decât sa fie a Imparatului Florilor. Ruga ii este ascultata si Margareta moare, iar lacrimile ei sunt transformate intr-un sirag de perle.

Indurerat si dându-si seama de greseala facuta, Imparatul Florilor o transforma pe Margareta intr-o floare alba, pentru ca aceasta sa poata trai vesnic.

Margareta inseamna soarta, este un simbol al puterii destinului si al puterii dragostei. Potrivit site-ului ele.ro, barbatul care daruieste cadou unei femei o margareta are sentimente nobile fata de aceasta si intentii de casatorie. Femeia careia ii plac margaretele este simpla, fragila si crede in dragoste si in puterea acesteia.

Margareta este un nume care sugereaza idealism si simplitate. O persoana cu numele Margareta va crede in dragoste si in destin si va considera ca dragostea inseamna daruire completa, fara a cere nimic in schimb.

Citeste - Legenda Margaretei

Legenda Manastirii Voronet

Se spune ca dupa ce faptui cele duhovnicesti, Daniil il sfatui pe Stefan sa nu renunte, sa adune armata noua si sa se abata asupra turcilor ca izbanda va avea.

Si cand Daniil savarsea cele duhovnicesti ii spuse ca dupa toate acestea sa vina pe apa Corbului si unde v-a auzi cantece bisericesti, acolo sa ridice o manastire falnica si frumoasa.
Plecand de la Daniil, Stefan avu puterea si binecuvantarea lui Dumnezeu, pasii sai fiind plini de rod la stransul armatei iar sabia sa abatandu-se necrutatoare asupra turcilor imprastiindu-i asemenea plevei in vant.
Apoi, asa cum ii promise lui Daniil, gasi locul unde apa suna cantece bisericesti, asemenea calugarilor, si ridica minunea Voronetului, Manastirea Voronet.

Citeste - Legenda Manastirii Voronet

Legenda Lacului Albastru

Lacul Albastru se afla situat în orasul Baia Sprie pe versantul sudic al Dealului Minei la altitudinea de 530 m, are o suprafata de 0,5 ha si a fost declarat ca arie protejata în anul 1977, prin H. C. L. nr. 204, facând parte din categoria III - monumente ale naturii.

In prezent a fost declarat rezervatie si in Legea nr. 5/2000, pozitia cu nr. 5624 si se afla in propietatea fondului forestier al U.A.T. Baia Sprie, care este administrat de O.S. Baia Sprie.

Din centrul orasului Baia Sprie urcam, prin fata bisericii catolice, pe strada care ne conduce în directia nordica pâna a liziera padurii, de aici poteca urca în serpentina pâna la Lacul Albastru. Timpul de mers 35 - 45 min.

Lacul Albastru este amplasat într-o mica depresiune formata în urma surparii lucrarilor miniere de exploatare de pe filonul Domnisoara, într-o padure tânara de gorun. În jurul lacului exista câteva exemplare de pin care dau un farmec aparte zonei.

Depresiunea este situata în centrul unei platforme dispuse pe versantul sudic al Dealului Minei (730 m), la cota de 530 m, platforma cu extindere E-V de 150 m si latime N-S de 110 m, cu numeroase surpaturi, excavatii si resturi de halde provenite din exploatarea miniera. Roca gazda este reprezentata de andezitele cu piroxeni + hornblenda si cuart de Baia Sprie, cu nivele de brecii, tufuri si marne carbunoase, roci intens transformate hidrotermal (argilizare, silicifiere, adularizare).

Lacul are origine antropica, format prin surparea unor lucrari miniere de exploatare în anii 1919-1920 si a fost mentionat pentru prima data de P. Gastescu (1963) în lucrarea �Lacurile din R.P.R.�

În Lacul Albastru atât flora cât si fauna sunt aproape inexistente � exista doar microorganisme. Unicitatea lacului o dã abundenta sãrurilor cuprice dizolvate în apa lacului care îi conferã apei o culoare albastrã sau verzuie, în funcþie de directia si cantitatea luminii. 

Sursa:http://www.laculalbastru.ro

Citeste - Legenda Lacului Albastru