In vremile de demult, alerga pe dealurile astea, o domnisoara romanca de frica tatarilor care o alergau vroind s-o pangareasca. Cand a ajuns la raul acesta , apa era mare si neputand-o trece, a inceput domnita sa fuga in sus pe malul stang al raului. Si a tot fugit pana la Corbi. Aici, fiind aproape, aproape s-o prinda tatarii , unde
era sa fuga? A vazut in zavoi o piatra mare si s-a ascuns dupa aceasta . Totusi, tatarii care-o urmarisera prin toate locurile pe unde alergase, au gasit-o si aici. Cand i-a vazut domnita, a inceput sa tremure de groaza si a incercat sa treaca raul pentru a scapa cu viata. Insa nu a reusit si s-a inecat in rau . De atunci raului i se zice “Raul Doamnei”, iar pietrei dupa care a stat ascunsa, “Piatra Doamnei”.
