Sirena, o fiinta cu o infatisare aparte, avand corpul jumatate de peste, jumatate de om este considerata un personaj de basm. O legenda spunea ca Sirenele nu au voie sa iasa la suprafata apei decat la varsta de 18 ani.In Odiseea lui Homer a fost mentionata prima data existenta acestor fiinte. Ele erau de obicei trei la
numar, erau jumatate femei, jumatate pasari (sau peste). Se spunea despre sirene ca aveau voci minunate si prin cant atrageau marinarii, care, pentru a le auzi cat mai de-aproape, ajungeau sa-si sfarame corabiile de stanci. Ulisse ar fi patit la fel, dar, povatuit de vrajitoarea Circe, recurge la o strategie: el se leaga de catarg, iar tovarasii lui isi astupa urechile cu ceara pentru a nu fi fermecati de minunatul cantec.
Aceste legende sunt foarte intalnite la popoarele scandinave si la cele de pe coasta Adriaticii. Dar nu numai legendele, ci si cateva documente medievale, arata contactul si chiar capturarea unor astfel de fiinte. Nici navigatorii arabi si nici popoarele Indochinei nu erau straine de asa ceva.
Simbol al ispitei, Sirena reprezinta partea demonica a femeii. Canta cu voce melodioasa, acompaniindu-se din flaut sau harpa, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele insemna moarte. In mitologia populara romaneasca Sirenele se mai numesc si Faraoni. Se spune ca se nasc din oamenii rai, blestemati de parinti. Sirenele locuiesc in mare. Ele stau ascunse timp de sase zile, cat marea este furioasa, dar sambata, cand ea se odihneste, sirenele ies la suprafata. In locul unde apareau, marea se colora in dungi rosii, galbene si albastre. Sirenele se adunau mai multe la un loc si incepeau sa cante frumos. Din aceste parti ale pamantului ne vin noua cantecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. Sirenele erau dispretuite de oameni pentru ca nu puteau da nastere urmasilor. O veche reprezentare a Sirenei se afla pe paftaua de aur de la Curtea de Arges (secolul al XIV – lea), ea reprezentand aici dragostea.
In Siria, cu 3000 de ani in urma, se vorbea despre Atargata, mama reginei Semiramida. Zeita Atagarta era indragostita de un pastor, muritor de rand, pe care insa l-a ucis. Rusinata, a sarit intr-un lac, pentru a lua forma unui peste, dar apele nu au primit faptura divina. Primele reprezentari o aratau ca fiind un peste cu cap si picioare de om. In acest caz, Sirena aparea ca o faptura divina ca origine, dar care a preluat partea de rau, deci natura umana.
In legendele din Marea Britanie, Sirenele erau vazute ca fiinte care aduc dezastrul sau provoaca nenorociri. Unele povesti le descriu ca fiind gigantice si urate. De obicei, Sirenele erau privite ca femei, aceasta asociere fiind incurajata si de credinta religioasa (care spunea că femeia aduce nenorociri, ea fiind si cea care l-a tentat pe primul barbat, Adam, sa manance din pomul cunoasterii, ceea ce a dus la alungarea oamenilor din Rai). In unele culturi europene, Sirenele erau vazute ca fiinte care indeplineau unele dorinte ale trecatorilor. In anul 1967, pasagerii vaporului BC Ferry au declarat ca au putut vedea o Sirena la trecatoarea Georgia. Ei au descris-o ca fiind o femeie cu parul blond, stand pe o piatra si mancand un somon. Sirenele au influenţat foarte multe culturi, poate cel mai cunoscut exemplu fiind povestea scrisa de Hans Christian Andersen, „Mica Sirena“.
Andersen a fost cel care a spus povestea unei Sirene care se indrăgosteste de un om. Barbatul era un print, care se indragosteste de vocea Micii sirene. Ea nu poate ajunge la el, pentru ca nu poate supravietui in afara apei, dar este hotarata sa il intalneasca. Mica Sirena apeleaza la o vrajitoare din adancuri, care ii da o potiune. Cu ajutorul acesteia, Sirena poate deveni om pentru trei zile, dar trebuie sa renunte la vocea de care se indragostise printul. Andersen arata dorinta unei Sirene de a trai printre oameni, dar si sacrificiile pe care este dispusa sa le faca pentru a obtine acest lucru. De la aceasta opera, un val intreg de animatii, jucarii si desene ale Micii Sirene au aparut in intreaga lume. Sirene apar si in nuvela „Peter Pan“, dar si in populara serie Harry Potter.
numar, erau jumatate femei, jumatate pasari (sau peste). Se spunea despre sirene ca aveau voci minunate si prin cant atrageau marinarii, care, pentru a le auzi cat mai de-aproape, ajungeau sa-si sfarame corabiile de stanci. Ulisse ar fi patit la fel, dar, povatuit de vrajitoarea Circe, recurge la o strategie: el se leaga de catarg, iar tovarasii lui isi astupa urechile cu ceara pentru a nu fi fermecati de minunatul cantec.
Aceste legende sunt foarte intalnite la popoarele scandinave si la cele de pe coasta Adriaticii. Dar nu numai legendele, ci si cateva documente medievale, arata contactul si chiar capturarea unor astfel de fiinte. Nici navigatorii arabi si nici popoarele Indochinei nu erau straine de asa ceva.
Simbol al ispitei, Sirena reprezinta partea demonica a femeii. Canta cu voce melodioasa, acompaniindu-se din flaut sau harpa, ispitind oamenii, pentru care apropierea de ele insemna moarte. In mitologia populara romaneasca Sirenele se mai numesc si Faraoni. Se spune ca se nasc din oamenii rai, blestemati de parinti. Sirenele locuiesc in mare. Ele stau ascunse timp de sase zile, cat marea este furioasa, dar sambata, cand ea se odihneste, sirenele ies la suprafata. In locul unde apareau, marea se colora in dungi rosii, galbene si albastre. Sirenele se adunau mai multe la un loc si incepeau sa cante frumos. Din aceste parti ale pamantului ne vin noua cantecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. Sirenele erau dispretuite de oameni pentru ca nu puteau da nastere urmasilor. O veche reprezentare a Sirenei se afla pe paftaua de aur de la Curtea de Arges (secolul al XIV – lea), ea reprezentand aici dragostea.
In Siria, cu 3000 de ani in urma, se vorbea despre Atargata, mama reginei Semiramida. Zeita Atagarta era indragostita de un pastor, muritor de rand, pe care insa l-a ucis. Rusinata, a sarit intr-un lac, pentru a lua forma unui peste, dar apele nu au primit faptura divina. Primele reprezentari o aratau ca fiind un peste cu cap si picioare de om. In acest caz, Sirena aparea ca o faptura divina ca origine, dar care a preluat partea de rau, deci natura umana.
In legendele din Marea Britanie, Sirenele erau vazute ca fiinte care aduc dezastrul sau provoaca nenorociri. Unele povesti le descriu ca fiind gigantice si urate. De obicei, Sirenele erau privite ca femei, aceasta asociere fiind incurajata si de credinta religioasa (care spunea că femeia aduce nenorociri, ea fiind si cea care l-a tentat pe primul barbat, Adam, sa manance din pomul cunoasterii, ceea ce a dus la alungarea oamenilor din Rai). In unele culturi europene, Sirenele erau vazute ca fiinte care indeplineau unele dorinte ale trecatorilor. In anul 1967, pasagerii vaporului BC Ferry au declarat ca au putut vedea o Sirena la trecatoarea Georgia. Ei au descris-o ca fiind o femeie cu parul blond, stand pe o piatra si mancand un somon. Sirenele au influenţat foarte multe culturi, poate cel mai cunoscut exemplu fiind povestea scrisa de Hans Christian Andersen, „Mica Sirena“.
Andersen a fost cel care a spus povestea unei Sirene care se indrăgosteste de un om. Barbatul era un print, care se indragosteste de vocea Micii sirene. Ea nu poate ajunge la el, pentru ca nu poate supravietui in afara apei, dar este hotarata sa il intalneasca. Mica Sirena apeleaza la o vrajitoare din adancuri, care ii da o potiune. Cu ajutorul acesteia, Sirena poate deveni om pentru trei zile, dar trebuie sa renunte la vocea de care se indragostise printul. Andersen arata dorinta unei Sirene de a trai printre oameni, dar si sacrificiile pe care este dispusa sa le faca pentru a obtine acest lucru. De la aceasta opera, un val intreg de animatii, jucarii si desene ale Micii Sirene au aparut in intreaga lume. Sirene apar si in nuvela „Peter Pan“, dar si in populara serie Harry Potter.
