Trecerea
poetului Petőfi Sándor prin Nagyar şi vizitele sale repetate la conacul
Luby în perioada 1846-47 sunt fapte istorice. Copacul lui Petőfi de la
marginea satului, sub care, se spune că a compus poezia sa intitulată „Tisa”,
este legendă. Sursa de inspiraţie a poetului, se află de fapt, la o distanţă
de 1-1,5 km de copac, la gurile de vărsare ale râurilor Tisa şi Tur, în
partea nordică a satului. Este de necontestat însă, că stejarul uscat,
care a prins din nou viaţă, acum două decenii, printr-un lăstar răsărit
în spatele acestuia, şi care perpetuează memoria poetului, era prezent
pe malul râului Tur la Nagykeresz, împreună cu alţi stejari, încă pe vremea
vizitelor lui Petőfi la Nagyar, iar poetul a poposit într-adevăr sub el,
în timpul drumeţiilor pe care îi plăcea să le facă în natură.
