In crestinism,
margareta este considerata a fi floarea Sfintei Maria Magdalena, fiind
numita si "magdalena" sau "floarea inocentei". In secolul al XV,
margareta devine in iconografie si un simbol al inocentei copilului
Iisus.In mitologia celtica,
legenda spune ca margaretele sunt sufletele copiilor morti in copilarie
si care raspandesc aceste flori pe pamant pentru a alina durerea
parintilor.Margaretele sunt si stelele pamantului.
Se spune ca, cu multe milioane de ani in urma, stelele traiau pe
pamant. Intr-o noapte insa, din motive nestiute, stelele au disparut
pentru a aparea mai apoi pe bolta cereasca. In locul lor au aparut
margarete, considerate de atunci ca fiind stele ale pamantului.O alta legenda
ne poveste despre o prea frumoasa printesa, pe nume Margareta. Fata, de
o sensibilitate si un farmec aparte, inca de la nastere a fost promisa
ca sotie pentru Imparatul Florilor. Timpul trecea, si fata devenea pe zi
pe trecea tot mai frumoasa. Pe la varsta de 16 ani, Margareta
intalneste si se indragosteste de un print nespus de atragator si vitez.
Dar impotriva dragostei lor, erau si parintii si destinul. Si pentru a
lupta impotriva acestuia cei doi planuiesc sa fuga impreuna si sa se
casatoaresca. Doar astfel putea scapa de promisiunea facuta. Imparatul
Florilor afla insa toata tarasenia si il provoaca pe print la duel. Cei
doi se bat in sabii si in palose 3 zile si 3 nopti si, in final, printul
este ucis. Speriata si indurerata, Margareta fuge in munti, Imparatul
Florilor fiind insa pe urmele ei. Vazand ca nu are scapare, Margareta se
roaga, plangand, ca mai bine sa moara decat sa se casatorească cu cel
ce-i ucisese iubitul. Ruga ii este ascultata si Margareta moare, iar
lacrimile-i devin sirag de perle. Indurerat si constient de greseala
facuta, Imparatul Florilor o transforma pe Margareta intr-o floare alba,
pentru ca aceasta sa poata trai vesnic fara ca cineva sa o poata
atinge. Margareta a ramas de atunci simbolul puterii destinului, dar si a dragostei.
