În tradiţia populară, Dragobetele, protectorul dragostei şi bunei
dispoziţii, este comparat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană
şi cu Eros, mesagerul dragostei din mitologia greacă. O altă
legendă spune că Dragobetele, tânărul frumos, iubăreţ şi îndrăzneţ,
fura inimile fetelor şi nevestelor tinere. Din acest motiv, el a fost
metamorfozat de Maica Domnului într-o plantă numită Năvalnic, pentru că
iubirea Dragobetelui era ca un joc năvalnic.
În timp, Năvalnicul a fost apreciat şi ca plantă de leac, având efecte cicatrizante, calmante şi astringente, indicată pentru o gamă variată de afecţiuni : respiratorii (de la tuse şi până la tuberculoză), digestive ( ocluzii intestinale, leziuni ulceroase, indigestii) şi litiaze. Extern, Năvalnicul este un remediu excelent pentru plăgile care nu se închid cu uşurinţă.
Dar persoanele preocupate de magie, chiar şi bătrânele satelor ştiu cum să pregătească Năvalnicul, după reţete speciale, pentru a aduce noroc şi spor la bani.
O astfel de magie ( relatată de o vizitatoare fidelă a site-lor publicaţiilor Companiei Adevărul Holding) poate fi pregătită în casă de oricine crede în puterea Năvalnicului: În ziua sărbătorii, trebuie să ai o bancnotă nouă şi s-o împătureşti în două, apoi sub formă de triunghi. În mijlocul acestuia trebuie să presari frunze de Năvalnic- proaspete sau uscate. Simbolul magic se păstrează într-un loc discret din casă, eventual în casa de bani. Dacă nu ai Năvalnic, pregăteşti doar bancnota, urmând ca în timp de nouă zile să găseşte un fir al acestei plante şi să-l păstrezi în bancnotă. Se spune că ritualul alungă ghinionul, paguba, gândurile negative ale duşmanilor şi spulberă orice rău.
Personificare magică a iubirii, Dragobetele era însoţit de zâne, numite Dragostele. Ca mesageri ai destinului, Dragostele îi pândeau pe tânări, şoptindu-le cuvinte de dragoste, prin care să-şi atragă iubirea dorită. În mod strategic, în aceste şoapte de dragoste se regăseau cuvinte precum dor arzător, dragoste veşnică, săgeta iubirii alături de numele persoanei iubite.
În acelaşi timp, toate gesturile şi cuvintele care nutreau (şi nutresc) sentimentele persoanei iubite erau practici benefice pentru sănătate şi pentru echilibrul energetic al organismului.
În plus, tinerii îndrăgostiţi practicau obiceiuri de iniţiere premaritală, cu scopul de a se feri de farmece şi făcături de urât.
Altă cerinţă a ritualurilor de Dragobete mereu, în actualitate, era ca jurământul de fidelitate, pe care şi-l făceau tinerii în această zi, să fie respectat tot anul.
Flăcăii strânşi în cete sau grupurile de fete obişnuiau ca, în această zi, să-şi cresteze braţul în formă de cruce, după care suprapuneau tăieturile , devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce, prezente în viaţa „fratelui” sau a „surorii” la bucurie sau la necaz.
În ziua Aflării capului Sf. Ioan Botezătorul, oamenii respectau această zi întrerupând orice muncă în gospodărie, împodobindu-şi casa şi să-l primească pe zeul iubirii, ca pe un oaspete de seamă. Dragobetele nu venea singur, ci era însoţit de zâne, de Dragostele, ce ştiau efectul vorbelor meşteşugite, prin care să-i cucerească pe tinerii singuri.
Şi acum, în ziua de Dragobete, gospodinele hrănesc din belşug păsările cerului care vin în curtea casei, dar şi pe cele din propria gospodărie, pentru a avea spor în casă şi pâinea de toate zilele să fie obţinută fără eforturi supraomeneşti.
În timp, Năvalnicul a fost apreciat şi ca plantă de leac, având efecte cicatrizante, calmante şi astringente, indicată pentru o gamă variată de afecţiuni : respiratorii (de la tuse şi până la tuberculoză), digestive ( ocluzii intestinale, leziuni ulceroase, indigestii) şi litiaze. Extern, Năvalnicul este un remediu excelent pentru plăgile care nu se închid cu uşurinţă.
Dar persoanele preocupate de magie, chiar şi bătrânele satelor ştiu cum să pregătească Năvalnicul, după reţete speciale, pentru a aduce noroc şi spor la bani.
O astfel de magie ( relatată de o vizitatoare fidelă a site-lor publicaţiilor Companiei Adevărul Holding) poate fi pregătită în casă de oricine crede în puterea Năvalnicului: În ziua sărbătorii, trebuie să ai o bancnotă nouă şi s-o împătureşti în două, apoi sub formă de triunghi. În mijlocul acestuia trebuie să presari frunze de Năvalnic- proaspete sau uscate. Simbolul magic se păstrează într-un loc discret din casă, eventual în casa de bani. Dacă nu ai Năvalnic, pregăteşti doar bancnota, urmând ca în timp de nouă zile să găseşte un fir al acestei plante şi să-l păstrezi în bancnotă. Se spune că ritualul alungă ghinionul, paguba, gândurile negative ale duşmanilor şi spulberă orice rău.
Personificare magică a iubirii, Dragobetele era însoţit de zâne, numite Dragostele. Ca mesageri ai destinului, Dragostele îi pândeau pe tânări, şoptindu-le cuvinte de dragoste, prin care să-şi atragă iubirea dorită. În mod strategic, în aceste şoapte de dragoste se regăseau cuvinte precum dor arzător, dragoste veşnică, săgeta iubirii alături de numele persoanei iubite.
În acelaşi timp, toate gesturile şi cuvintele care nutreau (şi nutresc) sentimentele persoanei iubite erau practici benefice pentru sănătate şi pentru echilibrul energetic al organismului.
În plus, tinerii îndrăgostiţi practicau obiceiuri de iniţiere premaritală, cu scopul de a se feri de farmece şi făcături de urât.
Altă cerinţă a ritualurilor de Dragobete mereu, în actualitate, era ca jurământul de fidelitate, pe care şi-l făceau tinerii în această zi, să fie respectat tot anul.
Flăcăii strânşi în cete sau grupurile de fete obişnuiau ca, în această zi, să-şi cresteze braţul în formă de cruce, după care suprapuneau tăieturile , devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce, prezente în viaţa „fratelui” sau a „surorii” la bucurie sau la necaz.
În ziua Aflării capului Sf. Ioan Botezătorul, oamenii respectau această zi întrerupând orice muncă în gospodărie, împodobindu-şi casa şi să-l primească pe zeul iubirii, ca pe un oaspete de seamă. Dragobetele nu venea singur, ci era însoţit de zâne, de Dragostele, ce ştiau efectul vorbelor meşteşugite, prin care să-i cucerească pe tinerii singuri.
Şi acum, în ziua de Dragobete, gospodinele hrănesc din belşug păsările cerului care vin în curtea casei, dar şi pe cele din propria gospodărie, pentru a avea spor în casă şi pâinea de toate zilele să fie obţinută fără eforturi supraomeneşti.
