Cel de acasă toată ziulica trebăluia: ba una, ba alta; drege, tocmește, mă rog, ca la casa omului, când se mai gătește treaba?
Cel cu oile umbla numai după ele, da nici nu se trudea, nici nu-și bătea
capul cu atâta amar de trebi; umbla hoinar toată ziulica, dârdâind din
gură și căscând a lene.
Cain a însemnat în inimă lucrul ista ș-a prins ură pe Abel; cela numai
se desfătează și el duce greul casei. Și i-a venit în gând să-l omoare
pe Abel; dar nu știa cum să-i facă capătul, că lumea era proastă pe
atunci, nu prefăcută ca acum.
Cum mergea Cain într-un rând cu mâncare la frate-su, numai ce vede
năruindu-se dintr-un deal o stâncă și, cum a venit de-a tăvălugul în
vale, a ucis vreo câteva capre, și Cain cum a văzut întâmplarea asta,
i-a răsărit în minte, cum să-l omoare pe frate-său, Abel.
Atunci i-a dus mâncarea frățâne-su; cela a mâncat și Cain s-a întors
acasă. Într-altă zi, când s-a mai dus cu mâncare la Abel, l-a găsit
dormind sub o coastă de deal. Cain în loc să-l trezească la mâncare, s-a
suit pe deal, a năruit câteva stânci; una a nimerit drept în capul lui
Abel și el a rămas mort pe loc!
Cain se duce acasă și spune tătâne-su că l-a găsit pe Abel ucis de-o
piatră. Lui Adam nu i-a dat prin cap că l-a ucis Cain; el a socotit că
niște capre au năruit o piatră și, cum dormea, nu s-a putut păzi și i-a
făcut capătul.
Adam și cu nevastă-sa s-au dus să-l vadă. Măsa, ca femeie, când l-a
văzut, a început a plânge, că nu știa să-l bocească cum fac acum
muierile. Tată-său sta și se uita la dânsul; nu știa cum să-l îngroape
și cum se face mormântul. Cum ședeau așa, iaca vede-o vrabie cu-n gândac
în cioc, l-a pus jos pe pământ, acoperindu-l cu țărână ori cu nisip, cu
ce-a fi găsit, și pe urmă a zburat în treaba ei.
Adam a văzut minunăția asta, a chemat pe Eva și i-a arătat ce-a făcut păsăruica.
— Așa să facem și noi cu Abel, decât l-om lăsa să-l mănânce niște câini,
ori niște ciori, ca pe-un hoit. Numai așa i-a venit în cap lui Adam ca
să facă groapa și să-l înmormânteze.
Dar Dumnezeu, care-i mare și le vede pe toate, nu l-a cruțat pe Cain,
care a făcut cel dintâi omor. L-a luat și l-a pus în lună, întocmai așa
cum a ucis pe frate-su Abel, ca să vadă oricine, cât a fi lumea și
pământul, pe ucigașul cel dintâi!…
De-aceea se vede-n lună un chip de om stând în picioare și unul lungit, jos la pământ.
