Creatorul lumii, dupa ce le-a facut pe toate de pe Pamant, a pornit sa
rasuceasca firul vremii, alcatuit dintr-un fir negru si altul alb.
-Firul negru va fi noaptea, iar firul alb va fi ziua. Cine sa le rasuceasca?
In fine, a gasit un dobitoc rabdator: ariciul. I-a dat ariciului doua
gheme: unul negru si altul alb, ca sa le invarteasca continuu. Un an,
zece ani, o suta de ani, o mie… zece mii…
Pana la urma, sarmanul arici, tot rasucindu-le, a atipit.
-Vai de mine si de mine! Zise el cu groaza, dupa ce se trezi. Cateva
clipe am depanat numai firul negru, fara cel alb. Candva, pe lume, va fi
numai noapte.
Speriat de isprava, ariciului i s-au ridicat toti perii de spaima. Dumnezeu s-a suparat rau si-a zis:
-Zbarlit sa-ti ramana parul de-a pururi, ariciule!
Insa Dumnezeu s-a imbunat repede, gandindu-se la bietul arici muncindu-se la rasucitul vremii, de la zidirea lumii.
-Recunosc, ariciule, ca m-ai ajutat totdeauna. Mi-ai rasucit bine
ghemele timpului. De aceea, la vreme de primejdie, poti sa te faci ghem,
cu tepii aparatori in sus. Nici fiara, nici om sa nu se poata apropia
de tine, ariciule, pentru a-ti face vreun rau.
Ei, de atunci are ariciul parul zbarlit, cu tepi amenintatori. Daca-l
ataca vreun vrajmas, se face ghem si nimeni nu-l poate omori.
