Sânzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc
sa-si uneasca destinele, o sarbatoare a iubirii, cinstita cum se cuvine,
cu cantec si joc. In ajunul
Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre
seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis.
Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri. Fetele
mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca
peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o
cununie apropiata. In zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat
satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege "Dragaica". Este
propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai
frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi
impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel
format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci
fetele fac o hora si canta voioase. Adesea "Dragaicele" sunt confundate
cu "Sanzienele". Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are
originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje
au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se
invarteste ametitor.
