ROgift(Magazin de cadouri)

Legenda regelui Matia

Cladirea în care, la 23 februarie 1443, s-a nascut Matia, cel de-al doilea si cel mai mic dintre fiii lui Ioan de
Hunedoara, dateaza de la începutul secolului al XV-lea. Atunci, un întreprinzator al epocii al carui nume nu ni s-a mpastrat a achizitionat doua cladiri din Cetatea Veche a Clujului si a ridicat în locul lor o cladire spatioasa, care a devenit, în cele doua secole care au urmat, cel mai confortabil si mai costisitor han al Clujului. Cladirea
este situata pe latura de nord a micii piatete de la intersectia strazilor Matei Corvin, Sextil Puscariu, Virgil Fulicea, Victor Deleu si Franklin Delano Roosevelt, în apropierea locului în care se afla, cu sapte secole în urma, principala poarta de intrare în asa-numita „Cetate Veche” a Clujului. Aceasta piateta, împreuna cu strada Matei Corvin si cu un segment al strazii Victor Deleu, a fost transformata de municipalitatea clujeana, în cursul anului 2006, în zona pietonala, parte a unui amplu proiect de valorificare turistica a patrimoniului istoric al orasului.
În februarie 1443, cand Elisabeta Szilagy, aflata în drum spre Buda, a poposit pentru o perioada mai
îndelungata la Cluj, unde i-a venit si sorocul, proprietarul hanului era un anume Iacob Méhffi. Cheltuielile legate de sederea la Cluj a sotiei voievodului Transilvaniei au fost suportate, probabil, de municipalitatea clujeana. Nu trebuie uitat ca trecusera doar cinci ani de cand orasul îsi pierduse o mare parte a privilegiilor, ca urmare a asocierii locuitorilor sai la rascoala „de la Bobalna” (1437-1438). Ioan de Hunedoara era voievodul din partea caruia clujenii asteptau restituirea acestor privilegii si era firesc ca ei sa profite de sansa reprezentata de prezenta Elisabetei Szilagy în orasul lor. De asemenea, voievodul era un adevarat om al momentului: el devenise, în martie 1442, salvatorul Transilvaniei ca urmare a victoriei de langa Sibiu asupra lui Mezid beg, si apoi eliberatorul tarii Romanesti ca urmare a unei alte victorii rasunatoare obtinute, în septembrie acelasi an, asupra turcilor condusi de beilerbeiul Rumeliei, Shehabeddin. Matia fusese conceput, prin urmare, în intervalul dintre cele doua batalii, în perioada în care voievodul realiza mobilizarea fortelor Transilvaniei pentru cea dintai ofensiva încununata de succes împotriva otomanilor. Nasterea lui Matia la Cluj a fost, asadar, una aproape întamplatoare, însa aceasta „întamplare” nu a fost
tratata cu indiferenta nici de marele rege, si cu atat mai putin de locuitorii orasului. În anul 1467, dupa ce a
înfrant, avand si sprijinul clujenilor, rebeliunea unei factiuni a nobilimii transilvane care îi era ostila, Matia Corvin si-a demonstrat afectiunea fata de casa în care vazuse lumina zilei, scutindu-i pentru totdeauna pe proprietarii ei de achitarea taxelor si impozitelor. Aceasta scutire a transformat „casa Matia” într-o proprietate extrem de valoroasa, cu atat mai mult cu cat ea a fost recunoscuta si confirmata de regii si principii care i-au succedat. Matia Corvinul a facut orasului si alte servicii importante. În 1470, el a donat Clujului targul Cojocna, centru de exploatare a sarii, care a contribuit la cresterea veniturilor orasului. Prin hotararile din 1467, 1478 si 1485, Matia a încurajat asezarea în oras si eliberarea iobagilor care, în prealabil, îsi achitasera obligatiile fata de stapanii lor. Preocupat de buna functionare a administratiei orasului, Matia a decis, în 1468, instituirea unei paritati în Consiliul celor O Suta între patricieni („oamenii cu stare buna”) si membrii breslelor, care aveau dreptul sa îsi desemneze, fiecare, cate 50 de reprezentanti. Domnia sa este legata de finalizarea, refacerea sau începerea constructiei catorva dintre monumentele reprezentative ale orasului. De aceasta epoca sunt legate atat finalizarea bisericii Sf. Mihail, în preajma anului 1480, cat si completarea incintei fortificate a orasului prin ridicarea, în preajma anului 1475, a Turnului Croitorilor. Cea mai importanta ctitorie clujeana a lui Matia a fost însa biserica franciscanilor minoriti (în prezent reformata) de pe strada Lupilor (astazi M. Kogalniceanu), finantata printr-o consistenta donatie regala, a carei constructie a început în 1486 si care îi poarta si ea, pana astazi, numele („Biserica lui Matia”). În acelasi timp, traditia nasterii clujene a regelui Matia nu s-a pierdut niciodata în secolele urmatoare. În secolul al XVI-lea exista deja un adevarat cult pentru memoria marelui rege, cult care a transformat „casa Matia” într-un loc frecventat de mereu mai numerosii vizitatori ai orasului. Este o epoca în care se manifesta primele semne ale aparitiei „turismului” laic, dezvoltat în mod firesc într-o perioada de intensa circulatie în Europa a mestesugarilor si a negustorilor, a medicilor si a spiterilor, a studentilor si a eruditilor ratacitori, a artistilor si a cartografilor, a predicatorilor de toate culorile si a victimelor persecutiilor religioase, dar si a tinerilor nobili dornici sa îsi desavarseasca educatia. Interesul acestor calatori este din ce în ce mai putin strict si direct economic, ei aratandu-se preocupati de aspectele inedite ale culturii localitatilor pe care le strabateau si, evident, de istoriile legate de personalitatile legate de un loc sau de altul. Este o epoca în care, dupa cum ne arata cronica lui Gaspar Heltai, Matia devine, în traditia urbana clujeana, o întruchipare a dreptatii si a perfectiunii, un model al suveranului apropiat oamenilor simpli, carora le cunoaste greutatile si actioneaza pentru a le remedia.
Cronica lui Gaspar Heltai consemneaza, în acest sens, una dintre cele mai cunoscute legende ale istoriei
clujene, pe care, pana astazi, bunicii continua sa le-o povesteasca nepotilor. Legenda spune ca Matia, aflat în
trecere prin Transilvania, si-ar fi lasat numeroasa suita în cetatea episcopala a Gilaului si, deghizat în student
calator, ar fi intrat incognito în orasul sau natal, pentru a vedea cu ochii sai starea de spirit a locuitorilor si
atitudinea conducatorilor orasului fata de ei. În piata centrala a orasului, Matia a asistat, plin de revolta, la o scena în care plebeii orasului erau obligati de oamenii judelui, sub amenintarea biciuirii, sa care cu bratele busteni pentru gospodaria sa. Protestand împotriva acestei nedreptati,regele deghizat în student a fost biciuit si obligat sa se alature sarmanilor orasului în munca grea pe care acestia o faceau, pana la asfintitul soarelui. Legenda spune, însa, ca Matia ar fi avut inspiratia de a scrie cu carbune, pe trei lemne de foc din curtea judelui, urmatoarea însemnare: „Aici a fost regele Matia! Unde este dreptatea?”. Eliberat odata cu lasarea serii, regele s-a întors în tabara sa de la Gilau. A doua zi, Matia a revenit în oras, în fruntea suitei sale stralucitoare, fiind întampinat cu mare fast de judele si de fruntasii orasului. Întrebat fiind despre respectarea legilor care interziceau exploatarea abuziva a oamenilor liberi, judele orasului l-ar fi asigurat pe suveranul sau ca aceste legi erau respectate fara nici cea mai mica urma de abatere. Atunci, regele si-a pus oamenii sa rascoleasca stivele de lemne din curtea judelui, pana la gasirea celor trei bucati de lemn pe care fusese facuta inscriptia incriminatoare. Apoi, Matia l-a pedepsit pe judele orasului si a luat masuri pentru a asigura stricta respectare a drepturilor si libertatilor tuturor cetatenilor orasului.

 
 
 
Director Web
eXTReMe Tracker