Legenda Padurii Baciu

Traditiile locale vorbesc, de mult timp, despre ciudateniile care se petrec in aceasta padure. Prima atestare, oarecum oficiala, ii apartine biologului Alexandru Sift, cel care mai tarziu si-a dedicat o mare parte a vietii studierii acestor fenomene. Spre deosebire de majoritatea celorlalte “aparitii”, cea descrisa de el pentru prima data s-a situat undeva la limita intre vizibil si invizibil.

Desi se spune ca aceasta padure are peste doua secole, majoritatea trunchiurilor sunt pricajite si crescute alandala. Stejari care, dupa aspectul scoartei, par sa aiba cateva decenii si care, in alte locuri, s-ar fi inaltat falnic la cateva zeci de metri, aici sunt subtiri si contorsionati in fel si chip, semanand mai curand cu niste tufe de jnepeni, urgisiti pe crestele muntilor. Exista locuri in care mai multe trunchiuri cresc infasurate, strans lipite, impletite parca unul in jurul celuilalt. Alti copaci, ceva mai inalti, au o ciudata forma spiralata, semanand cu niste rufe stoarse de mainile unui urias.
Dar cei mai ciudati dintre acesti copaci chinuiti sunt cei care, in loc sa se inalte vertical, si-au intors varful catre sol, luand o forma semicirculara, dictata parca de conturul unui camp de forta necunoscut.

La mijlocul anilor ’70, Sift a povestit o intamplare stranie, al carei erou a fost el insusi, in iulie 1953, pe cand era inca elev. Intr-o dupa amiaza, in cursul unei plimbari la liziera Padurii Baciu, a observat un obiect cenusiu, de forma unui “V” culcat, cu latura de 2-3 metri care cobora cu viteza catre sol. La un moment dat, ciudatenia a aterizat exact intr-un tufis, aflat la cateva zeci de metri distanta.

Manat de curiozitate, Sift s-a repezit catre tufis, dar acolo, stupoare: desi cu cateva clipe inainte il vazuse clar, obiectul disparuse fara urma. Mirat, pustiul a luat un bat si a inceput sa rascoleasca tufisul in cautarea ciudatului “V” cazut din cer. Spre mirarea lui, nu a gasit nici urma din obiectul vazut clar, cu doar cateva clipe inainte. In schimb, a constatat ca batul devenea invizibil pe masura ce-l baga in tufis. Lucrurile au luat pentru el o intorsatura dramatica in momentul in care a vazut, cu groaza, ca nu doar ciomagul, ci si propriul sau brat se facuse nevazut pana dincolo de cot.

Uluit, a ramas incremenit cateva clipe, timp in care totusi a avut timp sa observe ca pe bratul sau trecerea de la vizibil la invizibil se facea gradat, cu o zona intermediara, stravezie. Apoi, un suflu cald, iscat pe neasteptate dinspre tufis, l-a aruncat cativa pasi inapoi. Iesit din ciudata zona de influenta manifestata in jurul tufisului, a constatat ca mana ii redevenise vizibila si si-o putea misca nestingherit. Ajuns acasa a inceput sa aiba dureri de cap, ameteli si frisoane. A doua zi a facut febra si era atat de slabit incat nu s-a putut ridica din pat.

Toate aceste simptome au disparut treptat, dupa cateva saptamani. Abia dupa multi ani a aflat ca suferintele erau aproape identice cu manifestarile “maladiei actinice” care apare in cazul iradierilor radioactive.

Cercetarile derulate de clujeni timp de peste trei decenii au demonstrat ca Padurea Baciu nu este singura zona “sensibila”. Fenomenul OZN-urilor “invizibile” a mai fost detectat si in Padurea Faget, la Gradina Botanica si langa Cimitirul Central din Cluj. In interiorul Padurii Baciu exista cateva zone pe care cercetatorii clujeni le considera “deosebit de active”. Una dintre acestea este asa-zisa “Poiana Rotunda”, un luminis de forma circulara aflat aproape in centrul padurii. Numeroase inregistrari s-au facut si pe Dealul Hoia, in Valea Haitasului si in punctul Gura Baciului.

In afara acestor puncte intens “circulate” s-au mai facut inregistrari fotografice cu OZN-uri “invizibile” in alte cateva luminisuri din padure, dar si in interiorul ei, printre copaci. Chiar daca aceste “prezente” nu pot fi vazute cu ochiul liber, adeseori in locurile in care s-a reusit inregistrarea lor fotografica cercetarile mai amanuntite au aratat ca locul respectiv are o radioactivitate mai mare decat cea naturala, prezenta in mod normal in orice mediu.

Sursa.http://www.efemeride.ro