Dupa o legenda straveche apa Simbetei izvoraste dintre radacinile Bradului Cosmic si inconjoara Pamintul de 7 sau 9 ori si se varsa in Iad. La izvoarele ei este pura si sus pe pamint e un panaceu universal. Pe masura ce inconjoara Pamintul, gradul ei de purificare scade, iar cind intra in Iad clocoteste in flacari. De Pastele Blajinilor in unele sate pe malurile apelor curgatoare se puneau in blid de lemn coji de oua, farimituri de cozonac si luminari carora le dadeau drumul pe apa. Ca sa ajunga pe apa Simbetei in Ostrovele albe la
rohmani sau blajini, ca sa serbeze si ei Pastele. Ostrovul alb sau Ostrovele albe faceau parte din lumea alba. Locuitorii uricii albi, tineau multe posturi albe si se imbracau in alb, semn al puritatii lor sufletesti. La moartea batrinilor codalbi din comunitatile obstesti libere, rudele se imbracau in alb. La rom^ni doliul alb s-a mentinut pina in vremea noastra in unele sate din Baragan si Carpatii Orientali. Termenul de alb este frecvent in legende despre unele manastiri minunate (Manastirea alba), pentru unele ape, (Izvorul alb), pentru o constelatie populara (Calea laptelui, sau Cale alba), pentru unele zile din an Joile albe, pentru unele sarbatori, (Pastele alb sau a Blajinilor). Excentrice Ostrovului alb erau Ostrovele intunecate sau Negre in care rataceau nefericite umbrele celor ce trebuiau sa intre in Iad. Lumea alba isi merita deci numele pentru faptul ca albul in semnul luminii e lumea in care se desfasoara o antropomahie intre pur si impur si in care culoarea alba combate demonizmul, e aptropaica si tot odata tropaica pentru omenire. Negru Brun. Din zecile nuante intermediare la culoarea de baza, negru-brun a fost izolat ca simbol, a fost interpretat cultic inca la inceputul civilizatiilor carpatice. Dupa culoarea razelor de Soare si dupa focul ca para, culoarea solului fertil s-a alcatuit drept simbol. In raportul Pamint - Cer, Mama - Glie a asigurat existenta biologica, a creat conditiile necesare vietii terestre temporare. Dupa dovezi arheologice, negru-brun a fost alaturi de ocru-rosu in exprimarea simbolica, in "scriere" in metogramele pictate pe stinca grotelor locuite. aceasta exprimare in simboluri presupune sa fi fost superioara gindirii naturaliste, a fost superioara ideatic, celui care a condus la redarea scenelor de vinatoare de tipul celor de la altamira. Gindirea abstracta a dat sens profund, prin pata si contur a concretizat imaginea in contextul raportului cu entitatile abstracte. In mitologia romaneasca, Soarele este tatal, reprezentat prin ocru-rosu. Pamintul este mama, izvor de hrana; aici, negru-brun al solului fertil. alb-crem simbolistic imparte in viata paradisiara si viata subterana. Mitologia celor trei simboluri creaza ceruri superiaore in trei, cinci, sapte, noua nivele. al doilea compartiment, cel terestru a fost creat ca suport al vietii limitate in timp. Compartimentul al III-lea cel subteran a intrat conceptual in sistimul dual, a asigurat echilibrul celor doua aspecte ale tatalui universal. Ceramica neolitica Cucuteniana a intrat in conceptul ei cromatic, toate aspectele sistemului duala. In aceasta realizare negru-brun a fost si a ramas singurul semn al creatiei, al perpetuarii dovada fiind atributele zeitatilor si cu totul deosebit cele a zeitei-pasare.
