Podu Rosu a
dat nastere, de-a lungul timpului, unor adevarate legende urbane.
Astfel, s-a scris ca numele ar proveni de la numeroasele carciumi si
bordeluri din zona. Pentru ca bordelurile aveau perdele rosii si
felinare de aceeasi culoare, s-a presupus ca rosul dominant pe timp de
noapte a dat numele de Podu Rosu.
O alta explicatie este legata de culoarea raului Bahlui,
pentru ca, in apropiere, ar fi existat un loc de executie iar apa se
colora in rosu la fiecare decapitare. Totusi, in epoca aveau
“privilegiul” de a fi decapitati doar boierii, oamenii de rand fiind
spanzurati.
Podul Rosu, presupunand ca aceasta s-ar datora faptului ca pe ulita care
cobora de la Curtea Domneasca spre Bahlui (strada Palat de astazi) erau
inca din secolul al XVIII-lea casele prostituatelor, identificate prin
perdele rosii la ferestre. Intuiam ca explicatia este eronata, dar acum
avem dovada certa ca asemenea denumiri nu sunt metaforice, ci sunt
motivate chiar de culorile mentionate (de regula, rosu si verde). Un
dosar cuprinzand «Acta banilor cheltuiti pentru zugravitul
parmaclacurilor de la poduri pe drumul ostenesc» (1828-1834) este
decisiv pentru intelegerea motivatiei acestor hodonime: balustradele
metalice ale podului erau vopsite in rosu”, noteaza Mircea Ciubotaru.
Asadar, documentele din Arhiva Nationala confirma ca numele Podu Rosu a
fost atribuit podului de peste Bahlui doar din simplul motiv ca acesta
era... vopsit in rosu.
