Obiceiul cu inrositul oualor, după cum se ştie, este vechi şi în jurul său sunt multe legende. De pe la bătrânii noştrii s-a aflat între altele şi acesta legenda de ce se fac oua rosii de Pasti:
Duminică dimineaţa prin zori, mergând femeile la tămâiat şi găsind mormântul gol, cu piatra ridicată, iar din gura îngerului ce sta lângă mormânt, aflând că Mântuitorul
a înviat din morţi, se înapoiară cu grabă înspre cetate şi tuturor celor pe care îi întâlnisă, le spuse cu bucurie negrăită minunea cea mare.
Unul de la altul, vestea se lăţi apoi ca fulgerul, căci fiecare pe dată ce auzea minunea, alerga plin de veselie să o comunice şi altora. Şi ori pe cine întâlnea îl oprea întrebându-l:
- Auzita-i că a înviat Hristos ?
- Ştii că Hristos a înviat ?
De la o vreme, cea mai bună parte din oamenii cetăţei, aflară vestea învierei şi se făcu o fierbere nespusă în tot Erusalimul.
Cei care ştiau acum minunea, când erau opriţi de alţi să-i vestească din nou, ei le răspundeau:
- Da, ştiu că a înviat, cu „Adevărat a înviat” !
In timpul acesta, o precupeaţă din neamul lui Israel, care nu crezuse în Hristos, venind şi ea spre oraş cu un coş cu ouă de vânzare, pe drum întâinind-o un creştin îi spune:
- Aflata-i că Hristos a înviat ?
Precupeaţa necredincioasă, supărată şi de greutatea drumului, răspunse în răschez:
- Are să învie când s-or înroşi ouăle mele în coş.
Şi merse înainte fără să ţină seamă de vorbele creştinului.
Şi merse înainte fără să ţină seamă de vorbele creştinului.
După ce ajunse în piaţă şi desfăcu coşul, mare-i fu mirarea când văzu toate ouăle roşii ca sângele.
Atunci îşi aduse aminte de spusele celui pe care-l întâlnise în drum şi crezu de astădată şi ea în înviere, povestind tuturor întâmplarea.
De aceia fac creştinii ouă roşii de Paşti şi de atunci a rămas obiceiul ca de la Paşti până la înălţare, să-şi dea bineţe între dânşii cu „Hristos a înviat" si'„Adevărat a înviat".
