Tanarul Einstein era cam timid. Multi se intrebau daca nu cumva are o forma mai blanda de autism. Cert este ca Albert Einstein avea „ceva” special, iar acel „ceva” a fost descoperit de abia dupa moartea sa.Einstein se face remarcat la inceput in Germania, acolo unde a inteles intr-un final ca descoperirile pe care le-a realizat puteau fi
folosite intr-o directie gresita. A ales sa lucreze pentru „inamici”, in SUA, unde a reusit sa puna bazele unei arme despre care nici nu a banuit la ce proportii se poate ridica. In incercarea de a stopa un dezastru de proportii ii scrie presedintelui SUA, dar setea de a scoate Japonia din razboi a stat in fata oricarui principiu uman.In timpul vietii Einstein a sustinut ca dupa moartea sa vrea ca creierul sau sa fie supus studiilor. Anatomopatologul Thomas Harvey se conformeaza dorintei, insa nu gaseste nimic deosebit. De abia in 1999 Sandra Witelson descopera ca niste formatiuni numite operculi parietali lipsesc, fiind inlocuiti de niste portinui inferioare ale lobilor, raspunzatoare de imaginatia vizuala si calculul matematic. Einstein gandea in imagini, avand niste fascicule de comunicare anormale intre diferite regiuni ale creierului.
