Legenda anotimpurilor

Legenda spune ca Dumnezeu, dupa ce a zidit lumea, cerul si pamantul, dupa ce a creat toate vietatile, s-a gandit sa le dea un rost si celor patru fiice ale anului,

- Voi sunteti cele patru fiice ale anului, grai Dumne-zeu, cand surorile s-au asezat smerite inaintea sa. Sa imi amin-titi ce nume v-am dat voua, data trecuta?

- Eu sunt sora cea mare si m-ai botezat Iarna.

- Mie mi-ai dat numele Toamna, Doamne, si sunt a doua fiica a anului.

- Iar pe mine m-ai numit Vara si sunt a treia sora.

- Eu sunt mezina, Doamne! Ma numesc Primavara.

Dumnezeu le privi cu bunatate si apoi le zise:

- Poruncesc sa se imparta cele douasprezece luni ale anului in parti egale, urmand ca fiecare dintre voi sa ia cate o parte.

Auzind acestea, fiica cea mare, Iarna, se intuneca la fata si vorbi cu indrazneala:

- Doamne, eu sunt fiica cea mare si, avand drepturile primului nascut, trebuie sa primesc partea cea mai mare din mostenire.

Atunci, Dumnezeu se incrunta si hotari sa imparta celor patru surori lunile anului, dupa firea fiecareia.

Asa ca Iarna, fiind atat de rea si de imbufnata, primi lunile cele mai reci, urate si posomorate: decembrie, ianuarie si februarie.

Toamnei ii darui lunile cele mai bogate: septembrie, octombrie si noiembrie. Insa, dupa cum stiti, Dumnezeu ii dadu tot atata tristete, cata bogatie, deoarece nici Toamna nu se aratase total multumita la imparteala.

Cele doua surori mai mici, Vara si Primavara, fiind cele mai bune, mai blande, mai cuminti si mai multumite de ce le-a dat Domnul, au avut norocul de cele mai frumoase luni. Vara a primit lunile iunie, iulie si august, iar Primavara martie, aprilie si mai.

Tot atunci a hotarat Dumnezeu ca Primavara sa vina dupa Iarna, ca sa se vada bunatatea si frumusetea celei dintai, fata de rautatea si uratenia celei de-a doua. Asa ca, Primavara este atat de asteptata de catre oameni, mai ales de catre copii. Iar Dumnezeu a facut ca vestitorul primaverii, cintezoiul, sa cante in lunile in care reinvie natura asa: Ti-ti vara, ti-ti vara , Hai copii , la joc afara!

Citeste - Legenda anotimpurilor

Legenda Toamnei

Demult, demult, in negura timpului, pamantul era stapanit de spiritele naturii. Acestea umblau libere si traiau intr-o armonie perfecta. Fiinte, animale, plante, fenomene ale naturii, toate isi foloseau puterile pentru a face lumea mai frumoasa. Magia domnea in aceasta lume.Aici traia si Tatal Anotimpurilor impreuna cu cele patru fiice ale sale: Primavara, Vara, Toamna si Iarna. Neastamparate si incredibil de frumoase, alergau zi de zi de colo colo aducand zambete pe fetele tuturor. Fiecare dintre ele avea cate un har aparte. Primavara vedea cu flori si o explozie de culori. Vara cu grane manoase si multa bucurie. Toamna cu roade gustoase si culori pastelate. Iar Iarna, cu o explozie de alb si multa liniste.Intr-una din zile, hoinarind pe dealuri Toamna a vazut Soarele. Si a ramas tare uimita de frumusetea si stralucirea lui. In acel moment a incoltit in gandul ei dorinta de a fi mai frumoasa si mai iubita decat Soarele. Oricat de mult au incercat batranul tata si surorile ei sa o convinga ca nu are nici un motiv sa fie nemultumita, Toamna era din ce in ce mai posomorata. Daca inainte era plina de voiosie acum era melancolica si trista.Intr-o dimineata, inainte de a se trezi toata lumea, Toamna a plecat de la casa ei. A mers ea ce a mers, cu gandul de a ajunge pe cel mai inalt munte. Planuia sa fure Soarele de pe bolta cereasca si sa-l ascunda in haul unei pesteri. Doar ca urcusul ei era din ce in ce mai greu. Vantul a aflat de gandurile ei si de acum el sufla si le spunea tuturor despre intentia Toamnei. Toti erau infiorati si cutremurati de asa o stire. Era prima data cand se intampla asa ceva in lumea lor.Zanele padurii au hotarat sa prinda fata si o sa bage intr-o cusca. Zis si facut. Toamna a fost prinsa. Oricat ea incercat ea sa se zbata zanele au prins-o. Urma acum sa fie judecata. Soarele a aflat si el ce i se pregatea. Si a fost tare suparat. Doar rugamintile tatalui Toamnei l-au induplecat sa nu-i pedepseasca pe toti pentru nesabuinta Toamnei. Lumea s-a schimbat de atunci. Echilibrul a fost zdruncinat si de atunci familia batranului Anotimp a fost destramata. Fiecare dintre fete urma sa calatoareasca singura prin lume cate trei luni si sa aduca oamenilor cate ceva din harurile lor.De atunci, in Septembrie, an de an, Soarele isi intoarce fata. Astfel, copacii si lumea plantelor mor pentru a renaste in primavara cand Soarele se reintoarce. Toamna vine melancolica si trista, gandindu-se inca la ceea ce a vrut sa faca. A pastrat inca roadele bogate dar tot ea aduce si vanturi si ploi infrigurate.

Citeste - Legenda Toamnei

Legenda anotimpurilor

Intr-o vreme tare îndepărtată, Soarele, le-a cerut fiicelor sale să îşi aleagă câte o parte de lume pentru a o stăpâni. Ele însă, nu au ajuns la o înţelegere, aşa că i-au spus:

- Noi nu putem să alegem până nu călătorim peste tot, să cunoaştem locurile.

- Cum doriţi voi! zise Soarele. Trebuie, însă, să oferiţi câte ceva pe unde veţi trece.

- Eu, zise Vara, am să dăruiesc căldură. Lumea minusculă a gâzelor va fi plină de viaţă.

Ele mă vor iubi. În lanuri se vor coace grânele, florile vor umple totul de culoare.

- Tu, Vara, eşti caldă, dar eu, Toamna, cu puterea pe care o am, o să coc legume şi fructe nenumărate. Oamenii mă vor dori. Ei au nevoie de mine.

- Dacă voi dăruiţi bogăţie, căldură, culoare, eu, Iarna, prin iscusinţă, am să aduc bucurie copiilor, oferindu-le fulgi şi flori de gheaţă. Un moş simpatic îi va vizita pe cei cuminţi. El le va aduce daruri. Pământul, se va odihni sub mantia mea.

Mai rămăsese una. Soarele se întoarse încet spre ea şi o întrebă:

- Tu, draga tatei, ce vrei să dăruieşti?

- Eu voi dărui viaţa. Pădurile şi pajiştile se vor trezi din amorţeală. Păsările vor reveni la cuiburi. Ele vor face pui. Vântul va călători peste lume. El va duce veştile până în cele mai îndepărtate locuri. Oamenii vor sărbători venirea mea cu multă veselie. Ei vor oferi câte o parte din mine fiecărei persoane iubite.

- Să fie aşa precum voi aţi ales! Eu am să veghez de sus ca fiecare să-şi respecte promisiunile.

Cele patru anotimpuri se plimbă şi acum prin lume. Ele împart mereu mai multe daruri sub privirile atente ale Soarelui. El le zâmbeşte mulţumit în fiecare dimineaţă.

Citeste - Legenda anotimpurilor

Legenda Zanei Primavara.

In vremuri stravechi, pe 1 Martie, un ghiocel frumos alb si dragut a iesit de sub zapada in padure. Vantul de iarna cum il vazu se enerva si declansa o furtuna de zapada peste floare. Ghiocelul dragut plin de zapada a inceput sa tipe. Zana Primavara cea buna il auzi pe ghiocel plangand si il intreba de ce plange. Acesta ii raspunse ca plange deoarece este acoperit de zapada si moare de frig. Atunci, Zana Primavara a aruncat zapada de pe ghiocel, dar s-a ranit la deget intr-o pietricica aflata langa ghiocel. Sangele sau a cazut langa radacina ghiocelului, l-a incalzit si acesta si-a revenit. Un alt strop de sange a cazut pe petalele ghiocelului care au devenit rosii. Numaidecat, un alt ghiocel alb a crescut langa el. In acest cele doua culori inseparabile au devenit simbolul primaverii, al iubirii si al sperantei care este Martisorul.

De ce atatea legende in jurul unei flori atat de delicate? Iarna era pentru stramosii nostri un anotimp care ii punea la grea incercare si care simboliza disperarea si moartea. Datorita perioadei in care infloreste, ghiocelul este considerat ca fiind vestitorul primaverii.

Martisorul simbolizeaza deci Primavara,dar si fericirea si sanatatea pe care le-o dorim celor carora le oferim Martisor. Este o ocazie de a fi mai buni, de a celebra bucuria de a trai, fiind asteptata in fiecare an cu nerabdare.

Citeste - Legenda Zanei Primavara.