Legenda populara a Martisorului

A fost odata un om sarac. Acesta confectiona tot felul de lucruri pentru papusi: fundite, snurulete, hainute. Apoi le vindea la piata. Intr-o zi, omul vazand ca i s-au terminat materialele, a gasit prin casa doua suluri de ata alba si rosie.

Se gandea, se gandea, ce poate sa faca cu ele. Nu dupa mult timp stiu ce sa faca cu ele. Lua

Citeste - Legenda populara a Martisorului

Legenda lui Dragobete

În tradiţia populară, Dragobetele, protectorul dragostei şi bunei dispoziţii, este comparat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană şi cu Eros, mesagerul dragostei din mitologia greacă.    O altă legendă spune că Dragobetele, tânărul frumos, iubăreţ şi îndrăzneţ,  fura inimile fetelor şi nevestelor tinere. Din acest motiv, el a fost metamorfozat de Maica Domnului într-o plantă numită Năvalnic, pentru că iubirea Dragobetelui era ca un joc năvalnic.

În timp, Năvalnicul a fost apreciat şi ca plantă de leac, având efecte cicatrizante, calmante şi astringente, indicată pentru o gamă variată de afecţiuni : respiratorii (de la tuse şi până la tuberculoză), digestive ( ocluzii intestinale, leziuni ulceroase, indigestii) şi litiaze. Extern, Năvalnicul este un remediu excelent pentru plăgile care nu se închid cu uşurinţă.      

Dar persoanele preocupate de magie, chiar şi bătrânele satelor ştiu cum să pregătească Năvalnicul, după reţete speciale, pentru a aduce noroc şi spor la bani.

O astfel de magie ( relatată de o vizitatoare fidelă a site-lor publicaţiilor Companiei Adevărul Holding) poate fi pregătită în casă de oricine crede în puterea Năvalnicului: În ziua sărbătorii, trebuie să ai o bancnotă nouă şi s-o  împătureşti în două, apoi sub formă de triunghi. În mijlocul acestuia trebuie să presari frunze de Năvalnic- proaspete sau uscate. Simbolul magic se păstrează într-un loc discret din casă, eventual în casa de bani. Dacă nu ai Năvalnic, pregăteşti doar bancnota, urmând ca în timp de nouă zile să găseşte un fir al acestei plante şi să-l păstrezi în bancnotă. Se spune că ritualul alungă ghinionul, paguba, gândurile negative ale duşmanilor şi spulberă orice rău. 

Personificare magică a iubirii, Dragobetele era însoţit de zâne, numite Dragostele. Ca mesageri ai destinului, Dragostele îi pândeau pe tânări,  şoptindu-le cuvinte de dragoste, prin care să-şi atragă iubirea dorită. În mod strategic, în aceste şoapte de dragoste se regăseau cuvinte precum dor arzător, dragoste veşnică, săgeta iubirii alături de numele persoanei iubite.

În acelaşi timp, toate gesturile şi cuvintele care nutreau (şi nutresc) sentimentele persoanei iubite erau practici benefice pentru sănătate şi pentru echilibrul energetic al organismului.   

În plus, tinerii îndrăgostiţi practicau obiceiuri de iniţiere premaritală, cu scopul de a se feri de farmece şi făcături de urât.

Altă cerinţă a ritualurilor de Dragobete mereu, în actualitate, era ca jurământul de fidelitate, pe care şi-l făceau tinerii în această zi, să fie respectat tot anul.

Flăcăii strânşi în cete sau grupurile de fete obişnuiau ca, în această zi, să-şi cresteze braţul în formă de cruce, după care suprapuneau tăieturile , devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce, prezente în viaţa „fratelui” sau a „surorii” la bucurie sau la necaz.

În ziua Aflării capului Sf. Ioan Botezătorul, oamenii respectau această zi întrerupând orice muncă în gospodărie, împodobindu-şi casa şi să-l primească pe zeul iubirii, ca pe un oaspete de seamă. Dragobetele nu venea singur, ci era însoţit de zâne, de Dragostele, ce ştiau efectul vorbelor meşteşugite, prin care să-i cucerească pe tinerii singuri. 


Şi acum, în ziua de Dragobete, gospodinele hrănesc din belşug păsările cerului care vin în curtea casei, dar şi pe cele din propria gospodărie, pentru a avea spor în casă şi pâinea de toate zilele să fie obţinută fără eforturi supraomeneşti.

Citeste - Legenda lui Dragobete

Legenda Paştele Blajinilor

Paştele Blajinilor (din prima luni de după Săptămâna Luminoasă a Paștilor) este una dintre sărbătorile precreştine, cu origini care se pierd în timp. Se spune că Blajinii sunt chiar primii oameni, moşi-strămoşii, cei care ar fi participat la facerea lumii. Se mai spune despre blajini că susţin pilonii pe care se sprijină Pământului; fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos.

Dincolo însă de legende, mai trebui spus că blajinii au fost adoptaţi de creştinism pentru calităţile lor morale: buni, blânzi, simpli şi înţelepţi.

În tradiția populară românească se spunea că în ziua de Paștele Blajinilor, Morților, Rohmanilor sau Pastele Mic, sufletele celor morți sunt eliberate și se plimbă pe pământ, în locurile dragi lor odată. Din această cauză, se obișnuiește să se gătească mâncăruri multe și gustoase, ce sunt împărțite vecinilor, sărmanilor sau oamenilor de la cimitir, astfel încât cei plecați de lângă noi să se bucure și să guste din ele. Potrivit superstiției, cine nu se conformează acestui obicei, și nu dă de pomană cu ocazia Paștelui Blajinilor, riscă să fie vizitat noaptea de către cei morți, care îi cer fără întârziere să li se dea de mâncare.

Potrivit credinței populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ. Trăiesc fără femeile lor, conviețuiesc cu ele numai 30 de zile pe an în vederea procreației. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocupările Blajinilor sunt postul și rugăciunile pentru cei vii. Deși sunt virtuoși, nu știu cum să calculeze data Sfintelor Paști. Oamenii le vestesc acestora că a venit Paștele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de oua roșii.

Citeste - Legenda Paştele Blajinilor

Legenda pomului de craciun 2013

Cea mai recenta legenda despre Pomul de Craciun dateaza din secolul al XVI-lea. In Germania acelor vremuri, un copac a fost decorat in plina strada. Iar acesta constituie un moment-cheie deorece marcheaza epoca in care traditia impodobirii Pomului de Craciun s-a propagat in toata lumea. In 1800, Finlanda a fost inca un popor care a adoptat traditia Pomului de Craciun, mai apoi au urmat pe rand Anglia si Statele Unite.
 

Citeste - Legenda pomului de craciun 2013

Legenda impodobirii bradului

Legenda impodobirii bradului si a casei cu crengute de brad este un obicei preluat pe la jumatatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizand prin forma sa triunghiulara Sfanta Treime, iar podoabele cu care bradul este impodobit semnificand cunoasterea si bogatia,asemeni pomului sacru din Gradina Edenului, in care se gaseau merele-fructele cunoasterii. 

Se cunoaste foarte putin faptul ca si dacii aveau un cult pentru brad, dar cu inteles total diferit: bradul era un copac ritual taiat la nunta sau la moartea cuiva. Obiceiul inca se pastreza in regiuni din Oltenia si sudul Banatului. Astfel, in cadrul ritualului de inmormantare bradul reprezenta ’’nunta” mortului cu divinitatea si natura. 

Bradul, impodobit in vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumanarele si panglici simboliza pomul vietii, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regaseste in foarte multe piese de arta populara precum covoarele, stergarele si iile. 

Citeste - Legenda impodobirii bradului

Legenda lui Mos Craciun

Legenda spune ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, l-a rugat pe Mos Ajun sa-i gazduiasca. Deoarece era sarac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun.
Ajunsa la casa lui Craciun, Maica Domnului o gaseste acasa pe sotia acestuia, Craciuneasa si ii cere acesteia adapost. Craciuneasa era o femeie buna, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, ii gazduieste in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-L nasca pe Pruncul Iisus. 
Afland cele intamplate, Craciun isi pedepseste sotia taindu-i mainile. Maica Domnului, printr-o minune, o vindeca, lipindu-i mainile la loc Craciunesei. Mos Craciun, vazand aceasta se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul crestin". Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci.
De atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului (24 decembrie), Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si pune sub brad cadourile. Cei 9 reni sunt: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen. Conducatorul acestora este Rudolph, renul cu nas rosu.

Citeste - Legenda lui Mos Craciun

Legenda Dovleacului sau Lanterna lui Jack

Lanterna lui Jack desemneaza clasicul dovleac scobit si decupat astfel incat sa aiba o fata de sperietoare. Inauntru se asaza o lumanare, pentru ca lumina sa iasa prin orificiile sculptate. Legenda spune ca Jack era un irlandez care a pacalit Diavolul sa se urce intr-un mar, si apoi a crestat in trunchiul copacului semnul crucii, blocandu-l intre crengi.

Atunci cand a murit, Jack nu s-a putut duce in Rai din cauza zgarceniei si rautatii sale, si nici in Iad, pentru ca Diavolul si-a amintit de intamplarea cu marul. Asa ca a ramas pe Pamant. Diavolului i s-a facut mila de el, si i-a dat o bucata de carbune pentru a-si lumina calea, iar Jack a pus carbunele aprins intr-un nap scobit pe dinauntru, pentru ca lumina sa reziste cat mai mult. In timp, traditia a fost continuata, dar napul a fost inlocuit cu binecunoscutul dovleac.

Citeste - Legenda Dovleacului sau Lanterna lui Jack

Legenda Halloweenului

Legenda care fundamenteaza aceasta sarbatoare se numeste “lanterna lui Jack”. Odinioara, irlandezul Jack a pacalit Diavolul sa se urce intr-un mar. Pentru a-l impiedica sa se razbune, si sa-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. L-a lasat sa coboare dupa ce a obtinut promisiunea ca nu il va ispiti. La moartea lui Jack, acesta nu a fost primit in Rai din cauza firii viclene, dar nici in Iad datorita promisiunii Diavolului. Prin urmare acesta a ajuns sa rataceasca prin lume cu un felinar facut dintr-o gulie scobita in care tinea un taciune, pentru a-i lumina calea. De aici si cea mai cunoscuta dintre traditiile de Halloween.

Traditia fundamentala a sarbatorii de Halloween este “Trick or treat”, un obicei practicat de copii in perioada Halloweenului. Acestia merg din casa in casa si cer diverse bunatati prin intrebarea “Trick or treat?”. Obiceiul isi are originea in Anglia, unde de Ziua Tuturor Sfintilor oamenii ofereau celor saraci placinte, in schimbul promisiunii ca acestia din urma sa se roage pentru sufletele mortilor familiei. Obiceiul este asemanator urarii noastre “Ne dati ori nu ne dati”, cu deosebirea ca, in cazul de fata, daca proprietarul casei nu da nimic, copiii ii fac diverse farse.

O alta sursa a acestui obicei este traditia irlandeza din data de 1 noiembrie. Aceasta zi, considerata pe atunci prima zi de iarna, spiritele mortilor coborau pe pamant, amenintand astfel sa puna stapanire pe trupurile celor vii. Asadar, zanele bune se deghizau in oameni saraci si mergeau din casa in casa pentru a cere ajutorul oamenilor. Zanele ii rasplateau pe cei darnici, dar se si razbunau pe cei care nu doreau sa le ajute.

http://www.credinta.info/

Citeste - Legenda Halloweenului

Legenda Iepurasului de Paste

O legenda veche spune ca zeita Eostre a gasit intr-o iarna o pasare ranita. Pentru a o salva de la moarte, a transformat-o in iepuroaica, oferindu-i posibilitatea de a mai depune oua. In semn de multumire, iepuroaica obisnuia sa ii daruiasca zeitei ouale facute. Astfel a luat nastere traditia iepurasului care imparte daruri de Paste.

Citeste - Legenda Iepurasului de Paste

Legenda lui Mos Craciun

Legenda lui Mos Craciun se bazeaza de fapt pe legenda conform careia Sf Nicolae ducea cadouri la usile copiilor,noaptea, ca sa ramina anonim.

Sf Nicolae,cunoscut ca si sfint patron al copiilor,s-a nascut in Patara ,Asia minor,si se spune ca a calatorit in Egipt si in multe locuri.

Astfel,si azi pe data de 6 dec in unele tari se sarbatoreste micul Craciun ,iar in alte tari chiar Craciunul se tine pe 6 dec ,in loc de 25 dec.Legenda spune ca un om sarac nu avea bani sa dea zestre celor trei fiice ale sale.Intr-o noapte,fetele si-au agatat ciorapii la uscat linga soba si Sf Nicolae a trecut noaptea pe acolo si a umplut ciorapii cu aur.Toti copiii din lume isi lasa azi ciorapii linga soba in speranta ca Sf Nicolae sau Mos Craciun vor trece pe acolo.

Traditia copacului de craciun dateaza din istoria druizilor si nu numai.Istoria spune ca si egiptenii ,in cea mai scurta zi din decembrie aduceau palmieri verzi in casele lor.Era simbolul triumfului vietii asupra mortii.Si romanii isi decorau casa cu ramuri verzi de saturnalii ,iar druizii puneau mere rosii pe ramurile unui stejar si ca simbol al primilor oameni creati

Citeste - Legenda lui Mos Craciun