Hecuba - cea de-a doua soţie a lui Priam, regele Troiei. A avut numeroşi copii care, mai toţi, au murit sub zidurile Troiei sau, după distrugerea cetăţii, au fost duşi în captivitate.
Înainte de naşterea lui Paris, Hecuba a avut un vis ciudat. Prezicătorii i l-au tălmăcit spunându-i că fiul pe care avea să-l nască va atrage ruina cetăţii sale. La naşterea lui Paris, Hecuba pregetă să-şi ucidă
însă copilul. Temându-se totuşi de împlinirea destinului, îl abandonează pe muntele Ida. Mai târziu Paris vine însă la Troia şi prezicerea se împlineşte.După distrugerea Troiei, Hecuba a revenit drept pradă de război lui Odysseu. Copleşită de durerea de a-şi fi văzut rând pe rând copiii ucişi, înainte de a pleca în captivitate, e nevoită să asiste neputincioasă la sacrificiul fiicei ei, Polyxena. Apoi vede trupul neînsufleţit al fiului ei Polydorus, aruncat de valuri la ţărm. Polydorus fusese ucis de către regele Polymnestor spre a fi jefuit. Înainte de plecare Hecuba găsește totuşi răgazul şi puterea necesară ca să răzbune moartea fiului ei. Ea îl atrage pe ucigaş într-o capcană, promiţându-i o comoară şi îl orbeşte, apoi ucigându-l.
Îmbarcându-se apoi din nou, Hecuba scapă de urmărirea însoţitorilor lui Polymnestor care vor s-o pedepsească, şi-şi găseşte refugiul şi moartea în valurile mării. După o altă versiune, ea ar fi fost metamorfozată într-o căţea, după cum aminteşte Ovidiu în Metamorfoze.
S-a păstrat expresia Durerea Hecubei pentru ilustrarea unei suferinţe insuportabile. Numele ei a rămas un simbol al durerii şi al refuzului de a accepta fatalitatea.
*****
sursa: Anca Balaci, Mic dicţionar mitologic greco-roman, Ed. Ştiinţifică, 1969
