,.jpg)
Există lacuri subterane pe care vă puteţi plimba cu gondola. De obicei, ele sunt găzduite în mari peşteri modelate prin dizolvare în masivele calcaroase. Aşa este „Marea Pierdută“ (The Lost Sea), din Tennessee, de 2,3 hectare. De un albastru de ametist este “Gruta do Lago Azul”, din Brazilia. Fundul său se pierde dincolo de adâncimea
de 280 de metri. Paradoxal, dar unele dintre cele mai mari lacuri carstice se află sub ţinuturi extrem de aride. Cel mai mare lac subteran din lume accesibil omului este „Răsuflarea Dragonului“, în Deşertul Namib. Coborând 70 de metri pe o coardă în imensa cavitate naturală, se atinge oglinda lacului. El are o suprafaţă de 2,5 hectare şi a fost explorat de scafandri până la 130 de metri. Alte mari lacuri subterane se află în Deşertul Nullarbor şi în alte zone uscate din sudul Australiei. Explorarea unui astfel de abis este o experienţă incitantă. Exploratorii români au coborât împreună cu scafandrii cehi în abisul Hranice, un lac carstic din podişul morav. “Covorul plutitor de frunze galbene nu te lasă să bănuieşti ce prăpastie lichidă este dedesubt. Am plonjat drept în jos, alunecând printre pereţii colţuroşi, până când aceştia au dispărut din faţa măştii, căci pe la 50 de metri adâncime cavitatea se lărgeşte, luând forma unui gigantic clopot. Senzaţia de pierdere a oricărui reper vizual era copleşitoare. Abisul negru de dedesubt a fost sondat până la 267 de metri, dar nu e sigur că se opreşte acolo”
