Solomonarul este descris de poveştile populare ca fiind un soi de vrăjitor, capabil să controleze vremea, mersul norilor, ploaia, având aşadar puteri depline în ce priveşte magia meteorologică. Solomonarii pot de asemenea să controleze moroii pe care ş-i subjugă pentru a-i folosi în operele lor şi cel mai de seamă este faptul că aceştia pot invoca şi controla balauri, pe care îi călăresc prin înaltul cerului.
Legendele populare ce îi privesc pe aceştia nu sunt clare cu privire la intenţiile solomonarilor, fiind priviţi atât ca agenţi ai diavolului, simpli vrăjitori ce şi-au vândut sufletul necuratului pentru puterea de a călării balauri, cât şi reprezentanţi ai ordinii, echilibrului şi dreptăţii. Se spune că aceştia umblau din sat în sat, îmbrăcaţi precum cerşetori pentru a testa mila şi bunătatea oamenilor. Dacă aceştia erau omenoşi cu ei, erau răsplătiţi cu vreme propice creşterii bucatelor, dar de erau răi le stricau semănăturile abătând furtuni şi grindină peste ele.Conform legendei, nu oricine poate să ajungă solomonar ci doar cei oarecum predestinaţi. Copii care s-au născut cu "căiţă" pe cap (cel mai probabil acestă căiţă semnifică placenta) sau care erau al 7-lea fiu, uneori chiar al 7-lea fiu al unui al 7-lea fiu, în funcţie de zonă. Aceşti copii erau furaţi de mici de către un solomonar bătrân şi duşi într-o şcoală a iniţierii, plasată sub pământ, "pe lumea cealaltă". Aici tinerii erau iniţiaţi de un demon, numit Uniilă. Doar unul din 7 ajunge solomonar, restul erau trimisi la casele lor. Iniţierea şi pregătirea în tainele magiei şi ale naturii avea loc cam până la atingerea vârstei de 20 de ani, după care aceştia începeau a umbla prin lume, ducând o viaţă ascetă. Fiecare solomonar avea o carte care cuprindea toată înţelepciunea lumii şi toată magia, scrisă de mâna lui. Alături de aceasta mai au un toiag ori o secure cu diverse simboluri încrustate pe ea, care este instrumentul ce mediază voinţa solomonarului cu manifestarea în natură.
