Povestea ciorapului de Craciun se spune ca dateaza din anul 280 si e legata de faptele bune facute de un om generos numit Nicolas, care traia in orasul Myra in Asia Mica. Cand era inca tanar, parintii sai bogati au murit intr-o epidemie. Un sustinator al invataturilor lui Iisus Hristos, Nicolas a devenit preot crestin si si-a folosit toti banii ca sa ii ajute pe saraci, pe cei in nevoie sau suferinzi. Si-a dedicat viata sa il slujeasca pe Dumnezeu si a fost facut episcop cand era inca tanar. Parintele Nicolas (sau Nicolae) a devenit cunoscut pretutindeni pentru bunatatea si generozitatea sa. Nicolae nu a fost niciodata casatorit si nu a avut copii. Dar el iubea foarte mult copiii si deseori dadea cadouri copiilor din orasul lui. De aceea el a devenit cunoscut drept cel ce daruieste cadouri din Myra. Dar el daruia cadouri in special noaptea tarziu pentru ca identitatea sa sa ramana secreta. Nu ii placea sa fie vazut cand daruieste asa ca cei mici stiau ca trebuie sa adoarma daca vor sa vina Nicolae si la ei. Nicolae a devenit cunoscut drept protectorul copiilor si, dupa ce a fost canonizat, a fost numit Sfantul Nicolae.De-a lungul secolelor s-au spus multe povesti si legende despre viata si faptele Sfantului Nicolae.
Legenda spune ca un taran sarac traia fericit intr-o casuta din Myra, Ptara, orasul Sfantului Nicolae, cu sotia si cei trei copii ai sai. Dar fericirea familiei s-a destramat cand sotia omului a murit de o boala grea, lasandu-l singur cu cei trei copii de crescut, cuprinsi de disperare. Toate treburile gospodariei au cazut pe umerii fiicelor, in timp ce tatal lor trudea ca sa asigure un trai familiei sale indurerate.
Cand fiicele au ajuns la varsta casatoriei, bietul tata a devenit si mai deprimat pentru ca stia ca nu le poate marita cu barbati buni, pentru ca nu aveau zestre. In acele zile, o tanara sotie trebuia sa ofere viitorului sot ceva de mare valoare. Fara zestre o fata nu avea nicio sansa sa se casatoreasca.
Intre timp, Sfantul Nicolae a aflat de bietul taran si de fiicele sale. Cunoscand situatia financiara a batranului, el a decis sa il ajute, dar vroia sa o faca in secret. Asa ca s-a dus intr-o seara la casa omului cu un sac de galbeni si a asteptat ca familia sa adoarma inainte de a-i pune sacul pe geam, in casa.
In acea noapte, fiicele au terminat treaba de facut si au agatat sosetele proaspat spalate sa se usuce langa foc. Ele nu aveau idee ca binefacatorul lor era ascuns in preajma, asteptandu-le sa se duca la culcare. Mai tarziu, dupa ce toata lumea a adormit si lumina s-a stins, Sfantul Nicolae s-a strecurat langa geamul lor si a privit inauntru. A pus cu grija punga cu banii de aur intr-una din sosete si a plecat la fel de silentios cum a venit.
Cand tatal a gasit dimineata punga cu aur in soseta, a cazut in extaz. In sac era suficienta zestre pentru o fiica! Se pare ca era un semn de la Dumnezeu, se gandi. Cine oare i-a trimis acest dar? se tot intreba… Omul isi facea planuri sa o marite pe fiica cea mare cu aceasta zestre.
In noaptea urmatoare, Sfantul Nicolae a mai daruit omului inca o punga de aur si tot in soseta a lasat-o pe timpul noptii, asa incat si a doua fiica a avut zestre ca sa se casatoreasca.
Tatal fetelor deja era foarte curios sa afle cine este binefacatorul misterios asa ca a treia noapte nu s-a culcat si a stat ascuns sa vada daca vine cineva cu galbenii si ii pune in soseta. Batranul l-a vazut si recunoscut pe bunul preot caruia i-a cazut la picioare cu bucurie si recunostinta si i-a multumit nesfarsit din toata inima sa. Cu binecuvantarea Sfantului Nicolae, bietul om a putut sa isi vada toate cele trei fiice maritate si cu o viata buna si prospera alaturi de familiile lor.
Asa se spune ca a inceput traditia sosetelor de Craciun in tarile europene.
