Legenda izvorului şerpilor

S-a întâmplat pe vreme contelui Károlyi Sándor la margiea Căpleniului. Terenurile zăceau de mult în paragină din cauza unor şerpi aciuiţi aici, care au ieşit din mlaştină şi terorizau locuitorii satului. Atacau nu numai miei ci şi tăuraşi păscând cu cireada şi răpeau iepe din herghelie. Omorau chiar şi oamenii care se îmcumetau să se apropie de ei. Localnicii trăiau cu frica în sân. Însuşi contele era disperat şi a anunţat că oricine reuşeşte să răpună monştri va fi recompensat cu dărnicie. Mulţi şi-au încercat norocul dar nimeni nu a reuşit să-i ucidă. Atunci a apărut un cioban maghiar, care a declarat că nu are nevoie decât de doi miei şi var nestins pentru a le veni de hac şerpilor.
Contele a dat poruncă servitorilor să îi stea la dispoziţie, orice ar cere. Bătrânul a sacrificat cei doi miei, i-a eviscerat şi i-a umplut cu var nestins. Apoi i-a cusut şi, cu mare grijă, i-a dus în locul unde reptilele uriaşe se încălzeau la soare. Apoi ciobanul s-a îndepărtat şi s-a pus pe aşteptat. Şerpii nu s-au lăsat aşteptaţi prea mult. Au înfulecat miei într-o clipită, fără să-i mestece măcar, şi au aţipit pe loc. Dar nu au dormit prea mult, deoarece varul nestins a început să le roadă stomacul. Se zvârcoleau de durere, dar în zadar. Au murit în chinuri groaznice, spre marea bucurie a tuturor. Iar contele l-a răsplătit copios pe ciobanul bătrân. Locul bântuit de şerpi poartă până în ziua de azi numele de Izvorul şerpilor.