Conform unei legende persane, in legatura cu laleaua
rosie, se spune ca un tanar pe nume Farhad s-a indragostit de frumoasa
Shirin. Cand tanarul a aflat ca fata de care el s-a indragostit a fost
ucisa a fost atat de coplesit de durere incat s-a sinucis sarind cu
calul sau de pe marginea unei stanci. Legenda spune ca acolo unde cadeau
picaturi din sangele sau aparea cate o lalea rosie, iar astfel laleaua
rosie a devenit simbolul iubirii perfecte, iubirii eterne sau pasionale.
De asemenea, se mai spune ca centrul lalelei reprezinta inima celui ce o
ofera si ca motivul pentru care acesta este negru, catifelat si
intunecat este datorita caldurii pasiunii iubirii ce o poarta cel
indragostit in suflet.O
alta versiune a povestei lalelei este la fel de trista: un baiat persan
iubea o fata, dar nu si-au putut cladi un viitor impreuna, pentru ca a
fost rapit de aripa mortii. Pe mormantul lui au rasarit niste flori in
forma de turban (tulipan). Curand, si fata s-a stins de dorul lui, iar lalelele au rasarit si pe mormantul ei.Alte
istorisiri ne spun ca in secolul XVI, sultanul Persiei isi arata
afectiunea fata de aleasa inimii sale daruindu-i lalele de un rosu
aprins, simbolizand flacara neostoita a iubirii sale. Florile aveau mici
puncte negre la baza, ceea ce arata ca inima sultanului era
transformata in carbune de focul iubirii sale. Datorita acestei legende,
in epoca victoriana, lalelele erau folosite ca simbol al dragostei.
