Legenda Papucul Doamnei

Legenda spune că pe aceste meleaguri ar fi poposit zeiţa Venus, zeiţa frumuseţii din mitologia romană. Se povesteşte că la poalele munţilor Rarău erau trei ciobani cu turmele de oi. Era primavară şi întreaga natură mustea de viaţă. Pădurile înverzite şi cîntecul duios al fluierului te îmbiau la vrajă şi la dragoste între oameni. Venus stătea lungită pe iarba moale sub un stejar şi asculta fermecată glasul fluierului, uimită de frumuseţea celui care cînta, un cioban, pe nume Ionică. Dar şi zeiţa era răpitor de frumoasă şi de graţioasă, fiind înveşmîntată într-un val alb-liliachiu, cu o coroniţă de flori pe frunte. Jupiter, de teamă că zeiţa va rămîne pe Pămînt de dragul ciobanului cu fluier, a slobozit un fulger teribil şi i-a poruncit să se întoarcă în lăcaşul zeilor, în Olimp. Ascultîndu-i porunca şi alergînd în mare grabă, Venus şi-a pierdut papucul din piciorul stîng.Ionică, ciobănaşul, găsind papucul, mare i-a fost mirarea cînd a văzut că papucul nu poate fi urnit din loc, ca şi cum ar fi prins rădăcini. Şi într-adevăr pînă seara, în jurul papucului zeiţei au crescut cîteva frunze verzi, late, cu nervuri arcuite în jurul lor.
Frămîntat de gînduri, Ionică ciobanaşul a adormit lîngă papucul uitat de zeiţă, visînd că aceasta îi spunea: "Să nu mişti papucul din locul lui pentru că el se va transforma în cea mai frumoasă floare ce va împodobi văile munţilor voştri".Ionică s-a trezit dimineaţa vesel, rămînînd pironit locului ceasuri întregi pentru a vedea împlinirea minunii visate. Şi minunea se împlini!Povestind cele întîmplate oamenilor locurilor şi celorlalţi ciobani, floarea crescută din papucul zeiţei a capatat numele de "papucul doamnei" sau "pantofiorul lui Venus", aşa cum se ştie şi în zilele noastre, simbolizînd dragostea de natură a oamenilor şi bucuria lor la venirea verii.