Dacă până acum credeai că balaurul e
doar un personaj de basm, află că mulţi ani oamenii au crezut în
existenţa reală a balaurilor. Probabil înainte ca Petre Ispirescu să-i
folosească în basmele sale şi înainte ca Tudor Pamfile să fie preocupat
de mitologia românească. Într-o vreme, tot ce zbura pe cer şi avea o
formă ciudată era „un balaur".
Se credea că aceste fiinţe trăiesc în
peşteri, că arată şi se hrănesc precum reptilele. Cel mai probabil
păsările-reptile pterodactylus au fost identificate cu balaurii,
întrucât adeseori descrierile celor două fiinţe zburătoare se confundau.
Totuşi, există şi legende care descriu balaurul drept
un şarpe uriaş cu aripi. Potrivit miturilor urbane ale vremii, balaurii
au călătorit din Japonia până prin Anglia, ocolind însă India.
Ulterior, pasărea Pheonix, basilicus şi griff au ajuns să reprezinte concepţia de balaur în poveştile moderne.
Potrivit lui Tudor Pamfile, autorul cărţii Mitologie românească, cultura populară românească idenfitică 3 tipuri de balauri:
- cel de apă care trăieşte în fântâna din sat şi care îşi găseşte sfârşitul în spada lui Busuioc sau Sfântul Gheorghe
- de uscat care trăieşte prin prăpăstiile din ţara armenească şi face piatră scumpă
- şi cel care zboară care trăieşte în văzduh şi este controlat de un solomonar.
