Demult, demult, in negura timpului, pamantul era stapanit de spiritele naturii. Acestea umblau libere si traiau intr-o armonie perfecta. Fiinte,
animale, plante, fenomene ale naturii, toate isi foloseau puterile
pentru a face lumea mai frumoasa. Magia domnea in aceasta lume.Aici
traia si Tatal Anotimpurilor impreuna cu cele patru fiice ale sale:
Primavara, Vara, Toamna si Iarna. Neastamparate si incredibil de
frumoase, alergau zi de zi de colo colo aducand zambete pe fetele
tuturor. Fiecare dintre ele avea cate un har aparte. Primavara vedea cu
flori si o explozie de culori. Vara cu grane manoase si multa bucurie. Toamna cu roade gustoase si culori pastelate. Iar Iarna, cu o explozie de alb si multa liniste.Intr-una din zile, hoinarind pe dealuri Toamna a vazut Soarele. Si a
ramas tare uimita de frumusetea si stralucirea lui. In acel moment a
incoltit in gandul ei dorinta de a fi mai frumoasa si mai iubita decat
Soarele. Oricat de mult au incercat batranul tata si surorile ei sa o
convinga ca nu are nici un motiv sa fie nemultumita, Toamna era din ce
in ce mai posomorata. Daca inainte era plina de voiosie acum era
melancolica si trista.Intr-o
dimineata, inainte de a se trezi toata lumea, Toamna a plecat de la
casa ei. A mers ea ce a mers, cu gandul de a ajunge pe cel mai inalt
munte. Planuia sa fure Soarele
de pe bolta cereasca si sa-l ascunda in haul unei pesteri. Doar ca
urcusul ei era din ce in ce mai greu. Vantul a aflat de gandurile ei si
de acum el sufla si le spunea tuturor despre intentia Toamnei. Toti erau
infiorati si cutremurati de asa o stire. Era prima data cand se
intampla asa ceva in lumea lor.Zanele
padurii au hotarat sa prinda fata si o sa bage intr-o cusca. Zis si
facut. Toamna a fost prinsa. Oricat ea incercat ea sa se zbata zanele au
prins-o. Urma acum sa fie judecata. Soarele a aflat si el ce i se
pregatea. Si a fost tare suparat. Doar rugamintile tatalui Toamnei l-au
induplecat sa nu-i pedepseasca pe toti pentru nesabuinta Toamnei. Lumea
s-a schimbat de atunci. Echilibrul a fost zdruncinat si de atunci
familia batranului Anotimp a fost destramata. Fiecare dintre fete urma
sa calatoareasca singura prin lume cate trei luni si sa aduca oamenilor
cate ceva din harurile lor.De
atunci, in Septembrie, an de an, Soarele isi intoarce fata. Astfel,
copacii si lumea plantelor mor pentru a renaste in primavara cand
Soarele se reintoarce. Toamna vine melancolica si trista, gandindu-se
inca la ceea ce a vrut sa faca. A pastrat inca roadele bogate dar tot ea
aduce si vanturi si ploi infrigurate.
