La
2,5 kilometri de Gîrda de Sus, comuna careia îi si apartine, din
judetul Alba, în primul sector al Cheilor Ordâncusii, Pestera Poarta lui
Ionele îsi revarsa labirinturile interioare de la o altitudine de 800
de metri. Este inclusa în Parcul Natural Apuseni si reprezinta o
rezervatie speologica de interes stiintific, dar si turistic.
Poarta lui Ionele a fost descoperita în 1857 de catre J. Vass, dupa care cercetata, în 1921, de P. Chappuis, R. Jeannel si speologul român Emil Racovita.
Recent renovata, calea de acces este mult mai lejera, permitând turistilor sa admire peisajele etajate de-a lungul celor 140 de trepte, pâna la intrare. La baza stâncii- gazda a pesterii- turistii plasati pe noua punte de acces devin spectatorii unui razboi de tesut cu fire de apa. În mâinile iernii, aici, gheata capata cele mai gingase forme si dantelarii.
Cu o intrare înalta de 15 metri, de forma ogivala, Pestera Poarta lui Ionele ia o buna gura de aer pentru a se strâmtora pe parcurs. Peretii, din calcar, par a fi chituiti. De la intrare, spre panta de grohotis, aceeasi iarna îsi orneaza pestera, romantic, cu “lumânari” din gheata. Acestea sunt formatiuni create prin scurgerea apei din tavanul pesterii. Ele suplinesc lipsa stalactitelor sau stalagmitelor. În vremuri ploioase, în pestera, un lac subteran temporar îsi face aparitia.
Desi Pestera Poarta lui Ionele nu este deschisa în întregime turistilor, culoarele neaccesibile fiind rezervate în exclusivitate unei familii de lilieci cu aripi lungi, protejate, farmecul a ceea ce se poate vedea suplineste interdictia. Iar încaperile în care se poate patrunde, cu o lungime totala de 340 de metri, încurajeaza imaginatia sa exploreze mai departe…
Poarta lui Ionele a fost descoperita în 1857 de catre J. Vass, dupa care cercetata, în 1921, de P. Chappuis, R. Jeannel si speologul român Emil Racovita.
Recent renovata, calea de acces este mult mai lejera, permitând turistilor sa admire peisajele etajate de-a lungul celor 140 de trepte, pâna la intrare. La baza stâncii- gazda a pesterii- turistii plasati pe noua punte de acces devin spectatorii unui razboi de tesut cu fire de apa. În mâinile iernii, aici, gheata capata cele mai gingase forme si dantelarii.
Cu o intrare înalta de 15 metri, de forma ogivala, Pestera Poarta lui Ionele ia o buna gura de aer pentru a se strâmtora pe parcurs. Peretii, din calcar, par a fi chituiti. De la intrare, spre panta de grohotis, aceeasi iarna îsi orneaza pestera, romantic, cu “lumânari” din gheata. Acestea sunt formatiuni create prin scurgerea apei din tavanul pesterii. Ele suplinesc lipsa stalactitelor sau stalagmitelor. În vremuri ploioase, în pestera, un lac subteran temporar îsi face aparitia.
Desi Pestera Poarta lui Ionele nu este deschisa în întregime turistilor, culoarele neaccesibile fiind rezervate în exclusivitate unei familii de lilieci cu aripi lungi, protejate, farmecul a ceea ce se poate vedea suplineste interdictia. Iar încaperile în care se poate patrunde, cu o lungime totala de 340 de metri, încurajeaza imaginatia sa exploreze mai departe…
