Este vorba de pârâul ce poartă denumirea Jupâneasa şi pe care orice vizitator care vine la Pestera
Bolii îl priveşte cum a ros din roca muntelui.
Jupâneasa este percepută de oamenii locului ca o
femeie frumoasă şi elegantă ce şi-a aşteptat iubitul să se întoarcă din
luptă. Rugăciunile ei au transformat-o într-un pârâu ce mereu îl caută
de atunci.
Această
jupâneasă i-a plecat iubitul la luptă, chemat de Lupii Albi. A trecut un
timp, nu mai venea, i s-a făcut dor de el şi atunci s-a dus în peşteră,
unde în mod miraculos, a apărut o icoană a fecioarei Maria cu pruncul
în braţe. A rugat-o pe fecioara Maria să îi indice o cale prin care să
îşi aducăî de grabă iubitul acasă. Feciara a transformat-o într-un pârâiaş cristalin şi i-a dat drumul la vale şi de atunci îl caută. Încă nu l-a găsit.
Apa a săpat caverne uriaşe în peşteră, iar locul
este vizitat azi de zeci de oameni, care află că aici au locuit oameni
încă de pe vremea Dacilor şi chiar înainte de ei.
