Bătrânii din Horezu spun că lângă coloşii de stâncă sunt îngropate sute de comori blestemate, păzite de năluci şi spirite protectoare. Se spune că în preajma Sânzienelor sau a altor sărbători cu origine păgână, în apropierea stâncilor ciudate se pot vedea lumini stranii care arată cum “joacă aurul blestemat”. Se spune că, ctitorul Mănăstirii Hurezi, Constantin Brâncoveanu, a poruncit ca,
după moartea sa, trupul să-i fie înhumat în acest loc sfânt, dar dorinţa nu i-a fost respectată. Se mai spune că, tot în acea perioadă, domnitorul şi-a îngropat aurul în spatele mănăstirii şi pe dealurile din apropiere, astfel ca turcii să nu îl ia. Bătrânii zic că acesta a legat un blestem de comori, ca bogăţia să nu se prindă de necredincioşi. Cu ani în urmă, veneau aici, oameni de peste tot. Au făcut sute de gropi în căutarea comorilor, dar nu au găsit nimic. Maica Eftimia (87 de ani) povestea: “Părinţii mei îmi spuneau că toţi care au săpat la bolovani şi au găsit aur, ori s-au îmbolnăvit şi au murit, ori au ajuns săraci lipiţi”. Aceasta mai spunea că mai mulţi astfel de căutători au fost goniţi de năluci ale unor femei care păzeau comoara îngropată.
Oameni de prin partea locului zic că au văzut noaptea, în locurile ştiute, silueta străvezie a unei femei care i-a urmărit şi i-a alungat din apropierea stâncilor cu forme ciudate. Se spune că aceia care au zărit spiritul comorilor nu s-au mai întors niciodată să mai caute aurul.
