Peştera Izverna, din Munţii Mehedinţi, este la fel de căutată de turişti ca şi, mai ales, de căutatorii de comori. Misterul legat de comoara din adâncurile sale îi atrage ca un magnet, indiferent de primejdiile la care se expun. Se spune că în peştera Izverna ar fi îngropat tezaurul Serbiei, din vremea în care cei doi prinţi moştenitori, Milan Obrenovici şi Mihail, se certau pentru tron. Este vorba despre a doua
jumătate a secolului XIX. Cum Mihail pusese mâna pe tron, Milan încerca să ajungă cu tezaurul naţional în Polonia, unde ar fi trăit în exil până la un moment propice. În ultima clipă, prinţul s-a decis să îngroape comoara pe teritoriul Romaniei, alegând peştera. Aşa se face că cele 80 de care cu poveri au fost aduse şi îngropate în Peştera Izverna. Timp de aproape trei ani de zile, mai mulţi zidari au pregătit un lăcaş special în peşteră, astfel încât nimeni să nu poată ajunge la comoară, în afară, bineînţeles, de cel care ştia secretul. Unii dintre localnici îşi mai amintesc de poveştile bătrânilor lor, despre locul în care ar fi fost îngropată comoara. Gura peşterii a fost zidită ca să nu poată trece prin ea mai mult de un car cu boi. Din galeria principală, lată de vreo 6 metri şi înaltă de vreo 10, se putea vedea izvorul care trecea pe sub peretele din vest. Acolo, soldaţii din gardă săpaseră în jos, iar meşterii zidiseră patru încăperi. Ultimele două erau mai largi, în timp ce primele două, din apropierea galeriei principale, erau mai înguste. Cea mai mare parte din comoară a fost îngropată în ultima încăpere... În cea din urmă încăpere, unde a fost îngropată cea mai mare parte din comoară, au fost puse, inclusiv, însemnele voievodale ale prinţului moştenitor.
În cea de a treia, s-a pus multă piatră şi pământ. În a doua încăpere zidită, au fost lăsate două care cu poveri, pentru eventualii hoţi, pentru a-i convinge că aceea e toată comoara. În prima încăpere, au fost îngropate trupurile martorilor, adică, a tuturor celor care cunoşteau secretul comorii, peste ei aruncându-se piatră şi pământ.Iar izvorul care se vede şi acum în galeria principală a fost dirijat spre cele patru încăperi pentru a fi inundate. Peştera este, într-adevăr, plină de lacuri în care turiştii se scufundă, fie de plăcere, fie în căutarea comorilor. “Mulţi turişti găsesc în apă câte un craniu sau câte un os de om. Şi se mai întâmplă, câteodată, să mai iasă şi cu vreo podoabă de aur, semn că, undeva, prin apropiere, ar fi şi comoara”, spune Ioniţă Vasile, proprietarul unei pensiuni agroturistice din zonă. Tot acesta susţine că, înainte de al doilea război mondial, un individ ar fi descoperit un car întreg cu aur şi ar fi plecat de acolo bogat. “Sigur a găsit momeala, dar se vede că, ori nu a putut s-o ia pe toată, ori a vrut să se mai întoarcă o dată, dar nu s-a mai întâmplat, fiind ucis de un necunoscut. Apa izvorului a săpat în piatră şi a mai scos la iveală câte o monedă sau chiar un pocal de aur, pe care l-a descoperit un neamţ acum câţiva ani”.
Tot acesta mai povestea că o femeie din sat, acum în vârstă de aproape 50 de ani, “ar fi văzut cu ochii ei comoara şi din cauza asta ar fi paralizat complet. Totul s-a petrecut prin 1970, când femeia avea vreo 10 ani şi intrase în peşteră cu mai mulţi copii, să se scufunde în lacuri. La un moment dat, fata nu a mai ieşit la suprafaţă şi ceilalţi copii s-au scufundat după ea. Au găsit doar un inel care-i scăpase de pe deget. Şi toată lumea o dădea moartă pe micuţă. La două zile după eveniment, fata a apărut, târându-se, în gura peşterii. Din păcate, nu mai putea merge, dar vorbea destul de coerent. Spunea că o luase curentul şi o dusese prin câteva galerii subacvatice. Din cauza lipsei de aer a leşinat. Când şi-a revenit şi a deschis ochii, a văzut comoara. Apoi, în câteva ore, apa a umplut galeria cu apa şi fata a încercat să găsească cu disperare un loc de ieşire. Tot curentul a scos-o de acolo. Oamenii spun că nu mai poate merge din cauza blestemului comorii, dar eu sunt sigur că s-a lovit la spate de un zid din peşteră. Cât despre comoara, eu nu cred că a văzut-o. Cum să vezi ceva în întunericimea aia de peşteră?! Afară numai dacă aurul sau altceva nu sclipea şi făcea lumină”.
