Fiecare munte are pesterile sale si fiecare pestera are o comoara. Sau cel putin o legenda despre o comoara. Sub virful lui Stan si Piatra Mare se afla pesterile cu comorile lui Tudor Vladimirescu. In Valea Tesnei si sub Piatra Cosutei sunt comorile lui Duncea. La Topolnita se afla rezervele de aur ale dacilor. La Cernavarf este ascuns tezaurul printului sarb Obrenovici. Iar pestera Isverna, zice-se, gazduieste un depozit de argint al Imperiului Austro-Ungar, ascuns din ordinul imparatesei Maria Tereza.
In cautarea obarsiilor
Cand scafandrii Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice si-au facut aparitia la Isverna,cu ani in urma, echipati cu casti, franghii, barci pneumatice si costume de scufundare, convingerea localnicilor a fost de nezdruncinat: astia au venit sa caute comoara. Intr-un fel aveau dreptate, caci Isverna este o adevarata nestemata a pesterilor romanesti. Nu pentru ca ar avea cine stie ce cristale sau stalactite, nici pentru dimensiunile galeriilor ei, care nu impresioneaza. Din pestera iese, insa, un rau subteran de o puritate rar intalnita.
Canionul scufundat
Speologul scafandru dispare sub "clopotele verzi" care filtreaza feeric lumina proiectoarelor subacvatice.
La 15 metri adancime sifonul strabate un pasaj orizontal, apoi urca intr-un canion ingust. Urmatorul sifon este cel "galben", numit asa din cauza unor pelicule galbui care captusesc peretii. Aproape de capatul pesterii se afla marele Sifon Negru.
Aici s-a oprit inaintarea scafandrilor, dupa un parcurs intortocheat de peste 400 de metri si adancimi ce depasesc 40 de metri. Rezervele limitate de aer, frigul patrunzator, pericolul narcozei si al accidentelor de decompresie fac din Isverna o piatra de incercare a speologilor scufundatori. Aici si-a oprit inaintarea nu numai Florin Paroiu, veteranul roman al scufundatorilor in pesteri, dar si elvetianul Bolanz, unul dintre cei mai experimentati scafandri ai lumii, precum si o echipa de "asi" ai clubului britanic din Westminster. Obarsiile de cristal ale Isvernei, ascunse in inima Muntilor Mehedinti, reprezinta inca o provocare, un pisc inca neatins al lumii subpamantene. [...]
O perla intr-o salba
Comuna Isverna este o pitoreasca asezare de munte, unde traditiile si portul specific sunt inca vii. In cea de-a treia zi de Paste, aici exista un obicei: pe paraul pesterii pornesc la vale, prin luncile abia trezite la viata, dovleci uscati cu lumanari aprinse inauntru, pentru pomenirea celor dusi spre alte zari. O procesiune tacuta de lumini se indreapta spre Dunare. Pamantul de aici nu este prea roditor, dar oi harnice transforma puritatea poienelor in cas, pe saturate. Iar mierea de salcam a lui Gheorghita Izverceanu nu are seaman pe lume. In zona se afla si alte nestemate ale carstului mehedintean. Poienele de sus ale Isvernei, sub Varful lui Stan, reprezinta un peisaj miraculos. Intre peretii abrupti de calcar se afla depresiuni orizontale, inierbate, unde fagi nodurosi si batrani iti dau senzatia ca te afli intr-un imens parc suspendat. Pesteri sunt pretutindeni. Una dintre ele este Curecea, langa comuna Balta, un tunel natural foarte spectaculos, de doi kilometri lungime, ce se poate traversa cu usurinta in doua ore. Pestera Podului, lacul Zaton si Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele se afla si ele in apropiere si pot fi usor vizitate. Pornind pe drumul de sub munte ce leaga obarsiile Motrului de Dunare vom intalni si alte surprize. Dar despre ele si legendele tesute in jurul lor vom povesti alta data.
