Legenda spune că odinioară, pe acest loc se afla o cetate. Stăpânul cetății, supărat pe 13 fecioare din popor, printre care și preafrumoasa Ana, le-a înhămat la o caleașcă și le-a biciut până la sânge. Ana, nemairezistând la durere, a făcut o rugăciune către Dumnezeu, după care a rostit un blestem : "Dă Doamne să se crape pământul acum, să ne scufundăm şi noi". Şi Dumnezeu a ascultat ruga şi a surpat muntele şi din lacrimile plânse ale fetelor s-a născut un lac, curat ca lacrima.
