Pe la sfarsitul veacului trecut, 4 vanatori de ursi urcau plaiurile muntilor din preajma Sinaiei, spre a iesi la varf; era toamna, aproape de sfarsitul lui septembrie.
La extremitatea padurii, sub poalele muntelui “Varful cu Dor” dadura in calea lor peste un schelet de om; observand cu spaima si nedumerire forma capului, lungimea mainilor, a picioarelor, si in sfarsit dimensiunile generale ale scheletului intreg, se incredintara ca trebuie sa fi fost al unui biet copil sau baietas.
Ei ramasera inmarmuriti de groaza cand bagara de seama ca scheletul se afla pus deasupra unui mare musuroi de furnici; se mai gaseau inca semne prin care se dovedea ca a fost legat inainte de a-l arunca peste furnici. Nu mai ramanea indoiala; acesta fusese un baietas, despuiat, legat si aruncat deasupra unui mare furnicar; cu un cuvant: a fost condamnat la moarte prin a fi mancat de furnici.
De unde era el? Cum si prin care imprejurare se gasea pe munti? – Ceva mai mult: care fusese vina lui? Ca sa merite o astfel de moarte chinuitoare! Si cine sa fi fost judecatorii lui? Sau mai bine zis: faptuitorii acestui oribil lucru!…aceste cugetari de nedumerire framantau mintea celor 4 tovarasi calatori. Insa, cum pentru ei erau neantelese, se marginira a plange pe sarmanul baiat, rugand pe D-zeu pentru iertarea lui.
Sapara dupa aceea o groapa putin mai la vale de musuroiul furnicilor, si luandu-l il ingropara cu crestinesc respect; la capatai ii infipse un pietroi, deasupra caruia zgarie cu cutitul un semn de cruce.
Vanatorii, de atunci atat sus pe munte pe la stane, cat si jos in sat, inapoindu-se: nu mai vorbeau decat de aceasta intamplare. Multi dintre satenii mai curiosi se dusera chiar la locul povestit spre a vedea mormantul si acel furnicar. Cu timpul, intamplarea aceasta deveni legendara iar mai tarziu, acelei parti de loc i se zise “Furnica” (o derivatiune din furnicar).
Inainte de aceasta intamplare muntele se numea “Molomotii” (Molomot sau Molomoc) precum se gaseste scris in documentele Manastirii Sinaia. Astfel dar, din aceasta imprejurare partea aceasta de loc pana in ziua de astazi se numeste “Muntele Furnica”.
Dupa multi ani de la intamplarea povestita, se afla, cum ca: acel nenorocit baiat fusese copilul unui baci de la o stana de pe muntii Bucegi; care baci fiind pururea in cearta cu alti ciobani invecinati pentru pasunarea hotarelor, acestia din razbunare asupra baciului, in lipsa lui dadu foc tarlei, iar pe copilasul lasat pentru paza-l luara cu ei, si nu-i gasira alta moarte mai amara decat despuiat si legat cobza sa-l arunce deasupra unui mare furnicar (musuroiul de furnici).
La extremitatea padurii, sub poalele muntelui “Varful cu Dor” dadura in calea lor peste un schelet de om; observand cu spaima si nedumerire forma capului, lungimea mainilor, a picioarelor, si in sfarsit dimensiunile generale ale scheletului intreg, se incredintara ca trebuie sa fi fost al unui biet copil sau baietas.
Ei ramasera inmarmuriti de groaza cand bagara de seama ca scheletul se afla pus deasupra unui mare musuroi de furnici; se mai gaseau inca semne prin care se dovedea ca a fost legat inainte de a-l arunca peste furnici. Nu mai ramanea indoiala; acesta fusese un baietas, despuiat, legat si aruncat deasupra unui mare furnicar; cu un cuvant: a fost condamnat la moarte prin a fi mancat de furnici.
De unde era el? Cum si prin care imprejurare se gasea pe munti? – Ceva mai mult: care fusese vina lui? Ca sa merite o astfel de moarte chinuitoare! Si cine sa fi fost judecatorii lui? Sau mai bine zis: faptuitorii acestui oribil lucru!…aceste cugetari de nedumerire framantau mintea celor 4 tovarasi calatori. Insa, cum pentru ei erau neantelese, se marginira a plange pe sarmanul baiat, rugand pe D-zeu pentru iertarea lui.
Sapara dupa aceea o groapa putin mai la vale de musuroiul furnicilor, si luandu-l il ingropara cu crestinesc respect; la capatai ii infipse un pietroi, deasupra caruia zgarie cu cutitul un semn de cruce.
Vanatorii, de atunci atat sus pe munte pe la stane, cat si jos in sat, inapoindu-se: nu mai vorbeau decat de aceasta intamplare. Multi dintre satenii mai curiosi se dusera chiar la locul povestit spre a vedea mormantul si acel furnicar. Cu timpul, intamplarea aceasta deveni legendara iar mai tarziu, acelei parti de loc i se zise “Furnica” (o derivatiune din furnicar).
Inainte de aceasta intamplare muntele se numea “Molomotii” (Molomot sau Molomoc) precum se gaseste scris in documentele Manastirii Sinaia. Astfel dar, din aceasta imprejurare partea aceasta de loc pana in ziua de astazi se numeste “Muntele Furnica”.
Dupa multi ani de la intamplarea povestita, se afla, cum ca: acel nenorocit baiat fusese copilul unui baci de la o stana de pe muntii Bucegi; care baci fiind pururea in cearta cu alti ciobani invecinati pentru pasunarea hotarelor, acestia din razbunare asupra baciului, in lipsa lui dadu foc tarlei, iar pe copilasul lasat pentru paza-l luara cu ei, si nu-i gasira alta moarte mai amara decat despuiat si legat cobza sa-l arunce deasupra unui mare furnicar (musuroiul de furnici).
