Acest sat ,după spusa legendară a bătrînilor,nu se afla stabilit pe aceste locuri,ci cu mult mai spre apus,pe un loc cu poziție joasă,care astăzi se cheamă Văsilanul.
Aci el se găsea alcătuit numai din cîteva bordeie,și colibe;căci locuitorii se ocupau numai cu creșterea vitelor.Toate localitățile de prin prejur erau nelocuite și cele mai multe posedînd păduri mari;așa că locul unde se găsește stabilit acest sat astăzi a fost păduros și plin de pășuni bogate.
După istorisirea bătrînilor acest sat s-a format în următoarele împrejurări:
O fată a unui locuitor de la zisele tîrle,venind în aceste părți spre a aduna ceva lemne uscate,a rămas prea mirată de bogăția și frumusețea acestor locuri,că întorcîndu-se la părinți,le-a povestit ceea ce se desfășurase înaintea ochilor ei.
Părinții singuri mergînd întradins și văzînd frumusețea acestor locuri au rămas pe deplin încintați,căci imediat au luat hotărîrea și și-au strămutat locuințele vechi în aceste locuri nouă,stabilindu-se negreșit într-un cerc strîns și formînd un nou sat caruia i s-a dat numele de Bogza după numele fetei ce-i îndemnase a se strămuta aici.Mai tîrziu au început a se aduna împrejurul lor și alți oameni din diferite părți.
Cei care veniau din părțile muntoase și cu ocupație numai de păstori se statorniceau lîngă cei de sus,formînd cu toții un cătun care și astăzi se cheamă Mocani Ungureni;iar cei ce veneau din părțile cîmpoase și fiind dedați la munca cîmpului au format un cătun lîngă cel de sus,numit cătunul Cojanilor,deosebindu-i chiar portul pe unii de alții. Pînă mai deunăzi se fereau a se înrudi unu cu alții.Astăzi însă s-au amestecat,înrudindu-se și uniformizîndu-și portul....și numele acestui sat este Bogza.
