A fost odata un padurar sarac care traia
impreuna cu fiica sa, pe nume Dambovita, intr-o padure mare si adanca.
Fata stia toate secretele padurii si cararile ascunse sub iarba si
tufisuri.
Intr-o zi un print dintr-un
taram indepartat s-a ratacit in padure. Intalnind-o pe Dambovita i-a
cerut acesteia sa ii gaseasca drumul. Fiind o fata de treaba ea i-a
aratat cararea. Printul a vazut-o atat de blanda si frumoasa si a
cerut-o de sotie. Atunci Dambovita i-a spus ca ea deja i-a promis mana
lui Bucur. Bucur era un pastor care locuia langa padure. Ca multumire,
printul, care nu era nimeni altul decat Printul Muntilor, i-a daruit
fetei un mic cutitas si un titirez. Daca ar fi invartit titirezul orice
dorinta ar fi devenit realitate.
Dupa aceea intalnire cu
printul, fata a luat cutitul si titirezul si i le-a aratat lui Bucur,
logodnicul ei. Vrand sa ii arate cat de mult il iubeste si ca i-a fost
credincioasa, ea a infipt cutitul intr-o piatra. Din locul in care a
lovit piatra a iesit un rau limpede ca si lacrimile fetei. Raul a fost
numit Dambovita, dupa numele ei, iar ea impreuna cu iubitul ei au
intemeiat un mic sat la marginea padurii, pe malurile raului. Bucur a
numit asezarea dupa numele lui. Si asa micul sat, astazi un mare oras,
se numeste Bucuresti si apa care il traverseaza se numeste Dambovita.
In vechea limba a dacilor, “bucur” inseamna
cioban, trecator, ratacitor, calator spre locul de iernat cu turma sa.
”Bucura” este locul de intalnire al ciobanilor.
Inca din vremea dacilor,
acest loc legendar -“Bucura”- traversat de rauri, plin de pasuni si
paduri, cu un climat bland, era un loc foarte popular intre pastori.
Acestea fiind spuse,
legenda pastorului Bucur, nu poate fi considerata o intamplare, prezenta
ei in acest loc fiind complet justificata.
Geneza:
Inceputurile Bucurestiului
sunt inca invaluite in mister. Este localizat la aproape 60 km de
Dunare, 125 km de Carpati si 260 km de Marea Neagra. Pierduta in timp,
asezarea orasului, ca si numele acestuia, sut strans legate de legenda
lui Bucur.
In trecut era numit
Fortareata Dambovitei. In prezent, numele Bucurestiului este pentru
prima data amintit intr-un document semnat la 20 septembrie 1459, de
conducatorul Vlad Tepes, care si-a stabilit aici a doua resedinta dupa
cea de la Targoviste.
In 1859, a devenit capitala Principatelor Unite Romane. Dupa aceea, in 1862, Bucuresti a devenit capitala Romaniei.
