Într-o seară Jack îl alege pe diavol ca partener de pahar. Cum nu voia
să plătească pentru băutură, îl păcăleşte pe acesta să se transforme
într-o monedă ca să achite datoria. Dar păstrează o vreme moneda,
eliberându-l doar cu condiţia să nu-l deranjeze timp de un an. Jack nu
se potoleşte după această farsă şi îi mai întinde o capcană.
Şiret, il convinge pe acesta să se urce într-un pom să-I dea un măr,
după care Jack impânzeşte locul cu zeci de cruci şi crestează semnul
crucii pe scoarţă, pentru ca Scaraoţchi să nu mai poată coborî.
Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce îi poate oferi ca să-l
slobozească. Ştrengarul Jack îl face să-i promită că nu se va instăpâni
asupra sufletului său în momentul când îşi va da duhul. Diavolul
consfinţeşte, iar Jack se ţine de cuvânt şi îl lasă liber dând la o
parte crucile.
După mulţi ani de petrecăreală şi farse, Jack îşi dă şi el obştescul
sfârşit şi ajunge la Porţile Raiului, păzite de Sfântul Petru. Acesta îi
declară ferm că a dus o viaţă mult prea delăsătoare şi că sufletul lui
mustea de răutate şi viclenie. Raiul nu voia să se deschidă pentru el.
Aşadar Jack face cale întoarsă, către haznaua iadului. Dar acolo îl
întâlneşte unul dintre cei păcăliţi: pe diavol, care se ţine şi el de
cuvânt şi nu îl primeşte pe Jack în focul veşnic. Jack este cuprins de
spaimă.
Nu are unde să se ducă, rămânând hoinar pe drumul dintre iad şi rai
pentru eternitate. Înfricoşat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca
fără nicio făclie care să-l călăuzească. Necuratului i se face milă de
el şi îi aruncă o flacără din adâncurile arzânde, care să-l servească în
solitara călătorie.
Atunci Jack introduce jăraticul încins într-un nap scobit şi obţine un
frumos felinar. Napii erau una dintre mâncărurile sale preferate şi îi
şterpelea ori de câte ori avea ocazia. De atunci, zgârcitul Jack
cutreieră lumea fără a-şi găsi pacea, izgonit şi din rai, şi din iad,
având drept companion doar napul prefăcut în felinar. Intr-un Jack
o’Lantern.
De Halloween irlandezii obişnuiau să scobească napi, tărtăcuţe, cartofi
şi sfeclă pentru a-şi face felinare care să-i păzească de spiritele
rele şi mai ales de Jack cel-fără-de-odihnă. În anii 1800, când mai
multe valuri de imigranţi păşesc pe pământul american, aceştia îşi dau
rapid seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat,
adoptându-i ca simbol în defavoarea napilor. S-a născut Jack o’Lantern,
dovleacul luminat şi sculptat în fel şi fel de chipuri în toate
colţurile lumii.
