A fost odata o fata de imparat, care era tare mandra si plina de
sine. Cat era ziua de lunga, nu se ocupa decat de ea insasi si uita sa
mai priveasca in jurul sau.
Intr-o zi, o raza de soare i-a atins parul si inima si a
induiosat-o, facand-o sa observe gingasia unui ghiocel ce abia se
nastea. Pentru ca pana atunci nu mai observase asa ceva, nu stia ce fel
de fiinta avea in fata si ramase foarte incurcata inaintea clopotelului
alb.
Simtindu-se studiat, ghiocelul se misca usor si isi
desfacu capsorul in trei petale albe, care incepura sa raspandeasca in
jur un parfum proaspat si tineresc. Fata constata ca nici unul din
parfumurile pe care le cunostea nu avea suavitatea si discretia
acestuia. Micutul se mai misca putin si o invalui pe printesa intr-o
mireasma placut mirositoare care ii atinse narile, plamanii si ii
mangaie inima. Si din acea clipa, ea incepu sa urmareasca ghiocelul,
pana intr-o buna zi cand observa ca el se usuca si se face tot mai mic,
apoi se scutura de tot. Fetei ii paru foarte rau ca-l pierduse, mai
ales ca, pana la el, nu mai daduse importanta nici unei alte fiinte din
preajma sa.
Intamplarea nu o uita si se hotari sa fie mai atenta.
Astfel ea incepu sa simta si alte parfumuri, pe care nu le sezizase pana
atunci. Rand pe rand, cerceta mirosul delicat si al altor flori de
primavara - zambila, narcisa, toporasul, vioreaua, violeta si constata
ca le devenise prietena, caci,ori de cate ori se afla in preajma lor,
ele isi miscau capetele impodobite si o atrageau cu parfumul lor.
Baga de seama ca, in lumea florilor parfumul exprima dorinta lor de a
fi observate si iubite. El este darul de iubire pe care florile ni-l
ofera cu generozitate, impreuna cu alte daruri minunate: culoarea,
prospetimea, puritatea si frumusetea. Acesta a fost adevarul la care a
ajuns, in final, si fata de imparat, care se hotari din acel moment sa
fie mai atenta la ceea ce se afla in jurul sau. Ea incepu sa observe ca
era inconjurata de multa iubire si frumusete, pe care nu le
descoperise din cauza mandriei si egoismului sau.
De atunci – se spune - ca fata de imparat, de cate ori zareste o planta inflorita se opreste si in taina ii sopteste:
Gingasa floare, cu parfumul fin
De tine ma apropii, ca sa te alint.
Un zambet cald este mirosul tau
O boare imbalsamata este sufletul tau.
Sa ne unim in suflet si-n alint,
Gingasa floare, cu parfumul fin !
De tine ma apropii, ca sa te alint.
Un zambet cald este mirosul tau
O boare imbalsamata este sufletul tau.
Sa ne unim in suflet si-n alint,
Gingasa floare, cu parfumul fin !
Planta care o aude, in taina ii raspunde, invaluind-o cu iubire vegetala.
