Era odată prin părţile Cȋmpulungului o doamnă vestită; şi s-a
ȋntȋmplat că acolo unde ȋşi avea culcuşul au găsit-o tătarii şi au
năvălit s-o omoare şi să-i ia averile. Biata doamnă, ce să facă? A
rupt-o la fugă peste dealuri, ȋnspre apus, nădăjduind că doar-doar o
scăpa.
N-a avut noroc ȋnsă. Atunci cȋnd a ajuns la rȋul ce trece prin satul nostru (n.a. „Domneşti, judeţul Muscel”), s-a ȋncercat zadarnic să-l treacă. A ȋnotat ea, biata, cȋt a ȋnotat, s-a luptat cu valurile şi s-a ȋnecat ȋn rȋu. Iar tătarii n-au mai găsit decȋt trupul ei, scos la mal de talazuri. D-aia ȋi zice rȋului ȋn care s-a ȋnecat ea Rȋul Doamnei. (n.a. „Cunoscută sătenilor din Domneşti şi spusă mie de d-l ȋnvăţător N. Mănescu”)
N-a avut noroc ȋnsă. Atunci cȋnd a ajuns la rȋul ce trece prin satul nostru (n.a. „Domneşti, judeţul Muscel”), s-a ȋncercat zadarnic să-l treacă. A ȋnotat ea, biata, cȋt a ȋnotat, s-a luptat cu valurile şi s-a ȋnecat ȋn rȋu. Iar tătarii n-au mai găsit decȋt trupul ei, scos la mal de talazuri. D-aia ȋi zice rȋului ȋn care s-a ȋnecat ea Rȋul Doamnei. (n.a. „Cunoscută sătenilor din Domneşti şi spusă mie de d-l ȋnvăţător N. Mănescu”)
