Blestemul uriasei din munti

Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel
alluriasilor. Se spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa- i
lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu conditia ca acestia sa- i
pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batrinii
care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt. El a reinviat in
urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 30
de ani in urma.

O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga
Ardeu,toata lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi
care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe
coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice.
Unul dintre ei,Aurel Florea si are acum 74 de ani(tinand cont ca
suntem in 2007): Am tot dat cu crampu' (tirnacopul - n.r.) pina cind am
ajuns la aproape un metru adincime.Apoi am dat sa mai scoatem pamintul
cu lopetile. Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare
cu lopata. Am crezut c-o fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu
bani, ca s-or mai gasit atitea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi
am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut mult si, in loc sa scoatem
la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de
tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat
rau de tot si l-am ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo,la doi metri.
Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie,
au auzit de blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor
lasa copilul mort sa se odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in
trup si liniste in suflet, cum n-or mai avut cit or trait mama, tata si
fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre ei o murit
ortavit de oamenii.
Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii
de linga Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur
in marime naturala,la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din
marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe
care le-a ascuns intr-o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita.
Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa niciodata,nu se
mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a
intimplarii, ci doar fapte.
Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de kilograme de aur,
un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s-au
incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape,
plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada.
Pestera era pazita, cu rindul,de tatal si fiul cel mare din familia
uriasilor.
In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in aproape de pestera,
de paza era fiul cel mare al uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au
trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei
piini de care fratele sau avea nevoie ca
sa se sature.
Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramai tu aici ca
eu ajung mai repede acasa si vin cu paine destula ca sa mancam amindoi.
Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in
intervalul in care mezinul familiei de uriasi era singur. Acesta nu
stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera.
I-a vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma lui
si a crezut ca sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul
nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a
indesat in el otrava, dupa care l-a intins in fata lui. Infometat,
micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din mincarea otravita
de oameni.
Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp.
Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea
in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s-a prabusit peste ei. Toti
au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind s-a intors flacaul
urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a spus
mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul.
Uriasa n-a crezut pina cind nu a ajuns la locul cu pricina. A
vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi de pamint,
insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii
din Ardeu povestesc ca asa au apaut dealurile isfirtecatei din zona si
asa a fost scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri l-au
folosit apoi pentru a face var,indeletnicirea lor de baza, pina in urma
cu 20 de ani.
Tot asa a aparut si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci
strigind mama uriasilor, blestem de care s-a temut si Aurel Florea cind
a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias.
Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu
uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel
Florea.
Bunica sotiei mele, spunea ca, mama ei, cind era copil, a mers cu
parintii la arat sus, pe o culme, aproape de locul in care se spune
c-ar fi murit copilul de urias.Deodata a venit un urias, i-a luat pe
toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe vale fara
sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii
pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!.
Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred
batrinii din comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint
personaje cu puteri supranaturale raspindite in credinta populara a
zonei.
Etnologul Marcel Laptes explica aparitia si conservarea mitului
uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje malefice. Ei ii pedepseau pe
oameni daca acestia nu
respectau un anumit regim de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau singuri.
La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-un mediu al misterului si al supranaturalului.
Apropierea fata de natura a oamenilor de aici ii face mai usor sa
creada in astfel de forte. Oamenii din aceste sate au un cu totul alt
mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut orice are
viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la
ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.