Intr-un sătuc de munteni trăia un băiat pe care îl chema Prut. Acesta
mergea în pădure să aducă lemne. Într-o seară munci cu atât spor încât
nu își dădu seama când se lăsă întunericul. Așa că hotărî să rămână să
doarmă în munți. Găsi un pin uriaș și își făcu adăpost pentru o noapte
chiar sub el. În somnul său visă o fată frumoasă toată îmbrăcată în
verde ce se apropia de el cântându-i. Băiatul și-a întins mâna înspre
ea, dar fata dispăru imediat iar el se trezi. Tot ce găsi era o panglică
verde legată de o creangă. Băiatul simți că se indrăgosti de fata în
verde, așa că decise să o găsească.
Astfel încât, pe măsură ce seara se apropia, Prut se
ascunse sub pinul cel înalt dar fără să adoarmă. O dată cu venirea
nopții, sosi și fata îmbrăcată în verde. Băiatul sări deodată și o luă
în brațe și o întrebă cum o cheamă. La început, fata era speriată, dar
apoi zâmbi și răspunse: Hoverla. Din acea seară, Prut nu mai fu
niciodată văzut de săteni. Trăia în munți cu Hoverla, împlinindu-și
dragostea.
Totuși, Hoverla era fiica muntelui Tsar și astfel nu îi
era permis să coboare dintre munți printre muritori. Când tatăl ei a
aflat de dragostea sa pentru Prut, a blestemat-o. Hoverla simțea că nu
poate să trăiască fără dragostea sa așa că s-a aruncat de pe o prăpastie
înaltă. Imediat s-a ridicat teroarea și a distrus tot ce era în cale.
Dimineața următoare, când soarele a răsărit, în locul
văii apăru un munte uriaș. Pentru multă vreme Prut a plâns-o pe Hoverla.
A fugit în munți și nu s-a mai întors niciodată. De atunci, un râu a
început să curgă, făcându-și loc printre stânci.
Și oamenii au numit râul Prut, iar muntele Hoverla.
