Se numeşte „Legarea grânelor” şi este un ritual străvechi celebrat
pentru ca păsările să nu distrugă recoltele. La începutul secolului al
XX-lea, Simion Florea Marian consemna un alt obicei potrivit căruia
femeile ieşeau seara în curte cu diferite grăunţe în gură, pe care le
scuipau cu ochii închişi, spunând:
„Cum nu văd eu acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea”.
Zilei de azi i se mai spune şi „Lunea Burdufului”, pentru că acum se
isprăveşte burduful cu brânză. În vechime, la această dată aveau loc
bătăi rituale spre a stimula fertilitatea amorţită în timpul iernii.
„Lunea Burdufului” era ziua în care ţăranii tăiau burdufurile golite şi
le dădeau unor tineri mascaţi să-i lovească pe holtei şi pe femeile
sterpe. Nu scăpau de „bătaie” nici câinii, pentru că tot astăzi are loc
„Tărbacul Câinilor”, „Goana Câinilor” sau „Jujeul”. Însă, de data
aceasta, aveam de-a face cu o practică magică surprinzător de violentă,
prin care se alungă simbolic iarna patronată de lupi, pentru a face loc
verii patronate de cal, animal solar ce însoţeşte divinităţile din
calendarul de vară al românilor.
