„Marţi” e tot bărbat, dar e zi pocită, zi rea, în care nu-i bine
să începi nimic şi nici să pleci la drum. E ziua Sfântului Ilie şi
postul se ţine pentru duşmani.
„Miercuri” e femeie, zi bună, solară, în
care se posteşte pentru Maica Domnului, iar
„Joi” e bărbat, zi
norocoasă, benefică dragostei şi căsătoriei, aflată sub protecţia
Sfântului Neculai. „Vineri” e una dintre zilele cele mai încărcate de
sacralitate, e sora „Duminicii” şi stă sub semnul Crucii dătătoare de
viaţă, pentru care se şi posteşte.
Sâmbătă e tot femeie, însă e zi nefastă, ziua în care se aduc ofrande
moşilor de neam, când cerul se deschide, iar morţii se uită să vadă dacă
au primit ceva de pe „astă lume”. Nu-i bine să începi nimic, nici
lucru, nici drum şi, îndată ce te scoli, trebuie să-ţi faci cruce, „căci
dracii toată săptămâna rod lanţurile diavolului”, iar sâmbăta doar
într-o cruce se mai ţin.
„Duminica”, zi solemnă, festivă, luminoasă, cea mai
mare şi mai frumoasă dintre toate, ziua rugăciunii, a învierii, a
bucuriei, a nunţilor şi jocurilor. Se povesteşte că „Duminica” e o
sfântă înveşmântată în alb care locuieşte într-un palat de aur, dincolo
de apa sâmbetei; unii spun că ar fi verişoară primară cu soarele, alţii
că ar fi mama Mântuitorului.
